BRUIT
- Definiția din dicționar
Traducere: română
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.
Bruit (&unr_;), n. [OE. bruit, brut, noise, bruit, F. bruit, fr. LL. brugitus; cf. L. rugire to roar; perh. influenced by the source of E. bray to make a harsh noise, Armor. brud bruit.] 1. Report; rumor; fame.
[]
The bruit thereof will bring you many friends.
Shak.
[]
2. [French pron. &unr_;.] (Med.) An abnormal sound of several kinds, heard on auscultation.
[]
Bruit, v. t. [imp. & p. p. Bruited; p. pr. & vb. n. Bruiting.] To report; to noise abroad.
[]
I find thou art no less than fame hath bruited.
Shak.
[]