Căutare în Webster - Dicționarul explicativ al limbii engleze

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

 

DEFAME - Definiția din dicționar

Traducere: română


Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

De*fame" (?), v. t. [imp. & p. p. Defamed (?); p. pr. & vb. n. Defaming.] [OE. defamen, diffamen, from F. diffamer, or OF. perh. defamer, fr. L. diffamare (cf. defamatus infamous); dis- (in this word confused with de) + fama a report. See Fame.] 1. To harm or destroy the good fame or reputation of; to disgrace; especially, to speak evil of maliciously; to dishonor by slanderous reports; to calumniate; to asperse.
[1913 Webster]

2. To render infamous; to bring into disrepute.
[1913 Webster]

My guilt thy growing virtues did defame;
My blackness blotted thy unblemish'd name. Dryden.
[1913 Webster]

3. To charge; to accuse. [R.]
[1913 Webster]

Rebecca is . . . defamed of sorcery practiced on the person of a noble knight. Sir W. Scott.

Syn. -- To asperse; slander; calumniate; vilify. See Asperse.
[1913 Webster]

 

De*fame", n. Dishonor. [Obs.] Chaucer.
[1913 Webster]