Căutare în Webster - Dicționarul explicativ al limbii engleze

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

 

REFUTE - Definiția din dicționar

Traducere: română


Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

Re*fute" (r?*F3t"), v. t. [imp. & p. p. Refuted; p. pr. & vb. n. Refuting.] [F. réfuter, L. refuteare to repel, refute. Cf. Confute, Refuse to deny.] To disprove and overthrow by argument, evidence, or countervailing proof; to prove to be false or erroneous; to confute; as, to refute arguments; to refute testimony; to refute opinions or theories; to refute a disputant.
[1913 Webster]

There were so many witnesses in these two miracles that it is impossible to refute such multitudes. Addison.
[1913 Webster]

Syn. -- To confute; disprove. See Confute.
[1913 Webster]