Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: ȘTANȚA

  Vezi și:ȘTANȚAT, ȘTĂNȚAR, ȘTĂNȚUI, ȘTANȚARE, ȘTANȚA, ȘTANȚATOR, ȚAGLĂ, STANȚĂ, STANȚA, STANȚAT ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ȘTANȚĂ: STANȚĂ, STANȚA, STANȚA, ȘTANȚA, STANȚĂ.

 

ȘTANȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ȘTÁNȚĂ, ștanțe, s.f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s.f.] - Din germ. Stanze.

Sursa : DEX '98

 

ȘTÁNȚĂ s. (TEHN.) 1. tipar. (\~ pentru baterea monedelor.) 2. (rar) șnit. (\~ pentru piese de tablă.)

Sursa : sinonime

 

ștánță (tehn.) s. f., g.-d. art. ștánței; pl. ștánțe

Sursa : ortografic

 

ȘTÁNȚ//Ă \~e f. 1) Unealtă formată din-tr-o piesă și o placă tăietoare, folosită la prelucrarea obiectelor din tablă prin defor-mare plastică. \~ de perforat. 2) Unealtă folosită la imprimarea sub presiune a unui model pe suprafața unei piese. [G.-D. ștanței] /Stanze

Sursa : NODEX

 

ȘTÁNȚĂ s.f. Unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, care se foloseşte pentru ștanțarea pieselor. [Var. stanță s.f. / < germ. Stanze].

Sursa : neologisme

 

ȘTÁNȚĂ s. f. unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, pentru ștanțarea pieselor. (< germ. Stanze)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘTANȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ȘTANȚĂ.

ȘTANȚAT

... ȘTANȚÁT , - Ă , ștanțați , - te , adj . 1. Tăiat sau fasonat cu ștanța ( 1 ) . 2. Gravat cu ștanța

 

ȘTĂNȚAR

... ȘTĂNȚÁR , ștănțari , s . m . Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind - o cu ștanța

 

ȘTĂNȚUI

... ȘTĂNȚUÍ , ștănțuiesc , vb . IV . Tranz . A ștanța

 

ȘTANȚARE

... ȘTANȚÁRE , ștanțări , s . f . Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei ; ștănțuire . [ Var . : stanțáre s . f . ] - V. ștanța

 

ȘTANȚA

ȘTANȚÁ , ștanțez , vb . I . Tranz . 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice , în curs de prelucrare , cu ajutorul unei ștanțe ( 1 ) ; a ștănțui . 2. A grava prin presiune un model , o cifră etc . cu ajutorul unei ștanțe ( 2 ) . [ Var . : stanțá vb .

 

ȘTANȚATOR

... ȘTANȚATÓR , - OÁRE , ștanțatori , - oare , s . m . și f . Muncitor care lucrează la ștanțe . - Ștanța

 

ȚAGLĂ

ȚÁGLĂ , țagle , s . f . 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară , din care se laminează bare , sârme etc . și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese ; biletă . 2. Partea ascuțită a unui par , care intră în

 

STANȚĂ

STÁNȚĂ^2 s . f . v . ștanță . STÁNȚĂ^1 , stanțe , s . f . Strofă cu înțeles deplin , alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate

 

STANȚA

... STANȚÁ vb . I v . ștanța

 

STANȚAT

STANȚÁT , - Ă - Ă adj . v .