|
|
||
Vezi și:ABSOLUTISM,
ABSOLUTIZA,
SUPRAPRESIUNE,
TIRAN,
ÎMPĂRAT,
AER,
APLOMB,
ATOTPUTERNICIE,
AUTOCRAT,
AUTOCRATIC
... Mai multe din DEX...
ABSOLUT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. absolút, -ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricție, necondiționat. 2. total, complet, desăvârșit. * adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. * valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului. ** ceea ce există în sine și prin sine. III. adv. cu desăvârșire, exact. (< lat. absolutus, fr. absolu)Sursa : neoficial ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este independent de orice condiții si relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit. * Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ** (Substantivat, n.) Principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului. * (Filoz.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. * Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit. 3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. (Lingv.; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles. II. Adv. (Serveşte la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. * (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni - Din lat. absolutus (cu sensurile fr. absolu).Sursa : DEX '98 Absolut ≠ relativSursa : antonime ABSOLÚT adj., adv. 1. adj. adânc, complet, deplin, desăvârșit, perfect, profund, total. (Liniște \~; întuneric \~.) 2. adv. v. integral. 3. adj. suveran, total. (Un dispreț \~.) 4. adj. necondiționat, suprem, suveran. (Autoritate \~.) 5. adj., adv. imperios, neapărat, stringent. (Era \~ nevoie să ...) 6. adv. v. desigur. 7. adv. v. aidoma.Sursa : sinonime absolút adj. m., pl. absolúți; f. sg. absolútă, pl. absolúteSursa : ortografic absolút s. n., g.-d. art. absolútului; pl. absolúturiSursa : ortografic ABSOLÚT^3 adv. 1) Cu desăvârșire; cu totul. 2) Întru totul; exact. /<lat. absolutusSursa : NODEX ABSOLÚ//T^2 \~tă (\~ți, \~te) 1) Care nu este limitat de nici un fel de condiții. Putere \~tă. 2) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; complet; ireproșabil; impecabil; perfect. Auz \~. 3) Care este covârșitor. Majoritate \~tă. 4) rar (despre corpuri, substanțe etc.) Care are o compoziție omogenă; fără impurități; pur; curat. Alcool \~. /<lat. absolutusSursa : NODEX ABSOLÚT^1 n. filoz. Principiu de bază, identificat cu divinitatea, care este pus la baza universului; ceea ce există în sine și prin sine. /<lat. absolutusSursa : NODEX ABSOLÚT, -Ă adj. (op. %relativ%). 1. Care nu este supus unei restricții, necondiționat. * Monarhie absolută = monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ** (s.n.; în idealismul obiectiv) Principiu veșnic , imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ** (În filozofia idealistă) Spirit absolut , (idee) absolută = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte persoane asemănătoare. * Adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; element al cunoașterii care nu poate fi infirmat în viitor; (fiz.) mișcare absolută = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (Mat.; despre mărimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. * Valoare absolută = valoare aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desăvârșit, complet, perfect. // adv. Cu desăvârșire, întocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere - a dezlega, cf. fr. absolu].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ABSOLUTRezultatele 1 - 10 din aproximativ 134 pentru ABSOLUT. George Topîrceanu - Gelozie (Topîrceanu) ... George Topîrceanu - Gelozie (Topîrceanu) Gelozie de George Topîrceanu Dacă nu ne-am fi-ntâlnit (Absolut din întâmplare), Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. Dacă nu-ți ieșeam în drum, Ai fi dat cu bucurie Altuia străin ... sămănat în totul Cu-acel tată imbecil. Dar așa... ce lucru mare Că-ntr-o zi ne-am întâlnit Și că-s foarte fericit, — Absolut Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere) Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere) Tismana (Încheiere) de Grigore Alexandrescu Iată cea mai veche și mai măreață din toate mănăstirile de peste Olt. Începută de Radu al II-lea Basarab, la 1366, ea se săvârși de fiul său, Dan, și mult mai târziu se prefăcu de Neagoe Basarab, în semn de recunoștință că și-a găsit acolo scăparea când se afla gonit de Radu cel Mare, pentru găzduirea ce dăduse sfântului Nifon. Dar prietenul unui sfânt, religiosul și blândul Neagoe, n-avea trebuință de acestă nenorocire ca să înnoiască biserica. Oricum va fi, el a fost unul din prinții cei mai buni; dar virtuțile lui au pierit cu dânsul și n-au adus nici un bine statornic la nația în care au strălucit. Atât este de adevărat că calitățile personale nu pot aduce nici un folos temeinic, când toate lucrările se întemeiază pe voință, iar nu pe legi. "Când Marcu Aurelie muri, zice Chateaubriand  romanii se readânciră în relele năravuri cu o astfel de înfocare, încât i-ar fi luat cineva de oameni care și-au dobândit de curând libertaea, ei însă nu scăpaseră decât de virtuțile celor din urmă stăpânitori." Ca să zidească Tismana, ... Paul Zarifopol - Literatura politică a lui Caragiale ... 1911, Caragiale, refuzând a protesta în publicitate contra expulzării doctorului Rakowski, cum îl rugase Alexandru Dobrogeanu, răspunde acestuia astfel: Te înșeli crezându-mă absolut independent. În viața profesională, ca literat și eu, cât ține ciurul apă, oi fi; dar în viața publică nu sunt deloc: sunt absolut legat pe cuvântul de onoare să nu fac un pas fără ordinul expres al șefului conservatorilor-democrați. Totuși deputat nu s-a ales ... Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2) ... voce foarte puțin sonoră și cîntă fără espresiune. În partea dramatică este foarte rece și se servă de gesturi convenționale. D. Enrico Barbaccini, primul tenore absolut, are o adevărată voce de tenor dramatic. Estensiunea coardelor sale ajunge pînă la si acut de piept; registrul său tonal se compune din sunete omogene ... Nicolae Filimon - Despre teatrul italian. Impresiuni din sezonul anului 1858 Nicolae Filimon - Despre teatrul italian. Impresiuni din sezonul anului 1858 Despre teatrul italian. impresiuni din sezonul anului 1858 de Nicolae Filimon Teatrul de operă italiană peste puțin va începe cursul reprezentărilor sale. Publicul așteaptă cu ansietate să auză pe artiștii aceia pentru care, cu toată criza monetară ce sfîșie societatea întreagă, au să plătească enormele prețuri stabilite prin contractul încheiat de guvernul principelui Ghica cu antreprenorul de astăzi, fără a se consulta abonații, precum se urmează în toate părțile lumii, unde teatrul și administrațiunea teatrală esistă în faptă iară nu în nume. Va fi oare publicul mai bine respectat în anul acesta decît în cel trecut? I se va da tot ce este în drept a cere după contract și dupe banii ce plătește? Asta nu se poate ști decît după prima reprezentațiune. Ceea ce știm și știe toată lumea este că drepturile abonaților și ale publicului amator de operă, deși au fost mai totdauna nerespectate, nu fură, cu toate acestea, călcate în picioare cu atîta cutezare și dispreț ca în timpul antreprizei actuale. Am studiat această chestiune din mai multe puncturi de vedere și am văzut că răul nu vine din lipsa de mijloace ... Ion Luca Caragiale - Culisele chestiunii naționale Ion Luca Caragiale - Culisele chestiunii naţionale Culisele chestiunii naționale de Ion Luca Caragiale Dintr'un izvor cu desăvârșire autorizat, putem da aci toate amănuntele mai interesante asupra ultimelor împrejurări prin care a trecut chestiunea națională. Vom evita, se înțelege, lungimile inutile, trecând repede asupra împrejurărilor destul de cunoscute publicului, precum procesul Memorandului, secuestrarea Tribunei ș. a.; și vom da la lumină numai părțile ascunse ale acestei nenorocite chestiuni, în care partidul și guvernul liberal au jucat un rol așa de îndoios - zicem îndoios, nu atât din punctul de vedere al patriotismului, cât din punctul de vedere al tactului politic. Samsarul, care și-a oferit nepoftit serviciile sale Ardelenilor, poate o fi fost onest, mai ales că a spus-o singur; dar, în schimb, a fost de o nedibăcie, de o lipsă de tact politic, de neiertat. Amestecul partidului și guvernului liberal de la noi în afacerile interioare ale partidului național de peste munți a fost fatal acestuia: mulțumită acelui amestec, în urma dihoniei care s'a aprins în sânu-i, în urma amețelii și rătăcirii spiritelor de spaima intrigilor, de nesiguranță și absolută lipsă de ... Ion Luca Caragiale - Ironie Ironie de Ion Luca Caragiale În Timpul din 15 iulie 1890; p. 1. În Note și schițe , 1892, p. 17, și Momente, schițe, amintiri , 1908. Am cunoscut foarte de-aproape pe un om de o superioară înzestrare intelectuală; rareori a încăput într-un cap atîta putere de gîndire. Era pe lîngă aceasta un mare poet; cu cea mai nobilă și mai înaltă fantazie, ajutată de un rafinat instinct artistic, el a turnat într-o lapidară „formă nouă limba veche și-nțeleaptă", pe care o cunoștea atît de bine și o iubea atît de mult. De felul lui mîndru, ei fugea de onoruri, știindu-le cîte concesiuni costă. Melancolic și pasionat, deși-n același timp iubitor de veselie si de petreceri ușoare, ura din convingere așa-numitele conveniențe și poleiala lumii. Niciodată nu primea bucuros laude, nici chiar de la puținii prietini, foarte puțini, pe cari-i avea și-n judecata și sinceritatea cărora credea — darmite pe ale acelei mulțimi de seci fără talent, judecată, nici sinceritate, cari se tot vîră în biata noastră literatură ca microbii răufăcători în trupul omului sănătos și cari nu se sfiesc a ... Ion Luca Caragiale - Moftangii ... rromâne. El dirijează un institut național savant sau, dacă încă nu până acuma, va inventa unul sau două pentru a le dirija - institute absolut indispensabile Rromâniei, care este și trebuie să fie centrul și farul cultural în Peninsula Balcanică... Ar fi o rușine să lăsăm pe Bulgaria să ne ... Alecu Russo - Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj Alecu Russo - Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj de Alecu Russo Fiecare revoluție trebuie să nască un adevăr pe lume, și fiecare criză prin care a trecut omenirea a produs un bine sau germenul unui bine, dar nimic până acum nu a putut să desființeze falsul patriotism. Falsul patriotism este masca egoismului în timpurile de tulburare. Aceia care speculă libertățile popoarelor, care nu au alte principii decât interesul personal, alt Dumnezeu decât pe sine însuși, altă profesie de credință decât noi prin noi și pentru noi ; aceia care nu cred nici în popor, nici în libertate, nici în sacrificiuri, nici în devotament, se acoperă cu haina patriotismului în zile de lupte, în zilele cele mari ale popoarelor. Ei par că fac sacrificiuri, dar nu sacrifică nimica, ci pun la dobândă. * Frazele sunătoare ale acelor ce grăiesc mult ascund adeseori precugetări urâcioase. Adevărații oameni ai poporului, aceia care gândesc ca dânsul, vorbesc puțin, lucrează cât pot și plâng, când alții tot grăiesc! Poporul suferă și geme, poporul lucrează, poporul nu grăiește decât prin tăcerea lui. Când adevărații oameni ai poporului au grăit și cu umărul poporului ... ... purtat și el de curent înainte și pus fără voie să candideze. De vorbit nu vorbește, fiind dat că unui deputat nu i se cere absolut să vorbească, ci să fie un număr, să împlinească o majoritate. Apoi chiar dacă ar vorbi, ce-ar putea spune inertul individ ? Ce poate să ... Dimitrie Anghel - Triumful vieții ... epocă, o coloană trunchiată sau un capitel fărîmat îți spune de splendoarea unui templu, toate, în sfîrșit, contribuiesc ca să alcătuiască comoara aceea ce e absolut necesară unui suflet de artist. Viziunea, oricît de puternică ar fi, doarme dacă nu e deșteptată prin întîmplare de un lucru de nimic, care a ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ABSOLUTRezultatele 1 - 10 din aproximativ 45 pentru ABSOLUT. ABSOLUTÍSM s . n . Regim politic propriu monarhiei absolute ; putere absolută a unui ... a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare , rupând - o de complexul căreia îi aparține . - Absolut SUPRAPRESIÚNE , suprapresiuni , s . f . ( Tehn . ) Diferența pozitivă dintre presiunea absolută a unui fluid și o presiune absolută de referință ; presiune a cărei valoare depășește presiunea normală admisă sau o presiune de referință . [ Pr . : - si - u - ] - Supra - + presiune ( după fr . ... TIRÁN , - Ă , tirani , - e , subst . , adj . 1. S . m . Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate ( care guverna cu cruzime ) ; p . gener . șef de stat care conduce în mod absolut ; despot . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care încearcă să - și impună voința în orice împrejurare , care asuprește pe cei din jur ; ( om ) crud ... ... ÎMPĂRÁT , împărați , s . m . Suveran ( absolut ... care se acoperă vasele liturgice . 2. Epitaf ( 2 ) . ÁER^1 s . n . 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut APLÓMB s . n . 1. ( Livr . ) Siguranță absolută sau îndrăzneală ( adesea nejustificată ) manifestate în comportarea cuiva . 2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului , care servește la alegerea animalelor în vederea ATOTPUTERNICÍE s . f . Putere nelimitată , autoritate absolută . - Atotputernic + suf . - ie ( după lat . AUTOCRÁT , autocrați , s . m . ( Adesea adjectival ) Conducător al unui stat , cu puteri absolute ; autocrator . [ Pr . : a - AUTOCRÁTIC , - Ă , autocratici , - ce , adj . Care are caracter de autocrație ; care are puteri absolute . [ Pr . : a - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||