|
|
||
ABSOLUTORIU - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj. s.n. 1. Adj. Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S.n. Certificat de absolvire a unei școli superioare. - Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.Sursa : DEX '98 absolutóriu, -ie I. adj. care iartă un delict, un păcat etc. II. s. n. 1. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligație. 2. act de absolvire a unei școli. (< lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)Sursa : neoficial absolutóriu adj. m. [-riu pron. -r?u], f. absolutórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. absolutóriiSursa : ortografic absolutóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. absolutóriul; pl. absolutórii, art. absolutóriile (sil. -ri-i-)Sursa : ortografic ABSOLUTÓRI//U \~e (\~i) Care a absolvit un păcat, un delict etc. /<lat. absolutoriusSursa : NODEX ABSOLUTÓRIU, -IE adj. Care absolvă, iartă un delict, un păcat etc. // s.n. Certificat, adeverință de absolvire a unei școli superioare. [Pron. -riu. / cf. lat. absolutorius, fr. absolutoire, germ. Absolutorium].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||