Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AMILOIDOZĂ, CĂRBUNE, CAZEIFICARE, CRISTALIZA, DEXTRINĂ, DURIT, HUMUS, LIMONIT, MEZOMORFICĂ, MINERAL ... Mai multe din DEX...

AMORF - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

AMÓRF, -Ă, amorfi, -e, adj. 1. (Despre substanțe), Care nu prezintă o structură cristalină, regulată; p. ext. fără formă precisă. 2. Fig. Care nu este organizat, structurat etc. - Din fr. amorphe.

Sursa : DEX '98

 

AMÓRF adj. 1. inform. (O masă \~ de ...) 2. (CHIM.) necristalin. (Substanță \~.)

Sursa : sinonime

 

amórf adj. m., pl. amórfi; f. sg. amórfă, pl. amórfe

Sursa : ortografic

 

AMÓRF \~ă (\~i, \~e) 1) (despre substanțe) Care nu are structură cristalină. Fosfor \~. 2) fig. Care este neorganizat, nediferențiat. /amorphe

Sursa : NODEX

 

AMÓRF, -Ă adj. 1. (Despre corpuri) Care nu cristalizează, nu are formă precisă. 2. (Fig.) Nediferențiat, inform, moale; apatic; neorganizat. [< fr. amorphe, cf. gr. a - fără, morphe - formă].

Sursa : neologisme

 

AMÓRF, -Ă adj. 1. (despre substanțe solide) care nu are formă cristalizată proprie. 2. fără formă precisă. 3. (fig.) nediferențiat; inform. 4. (fam.) indiferent, nepăsător, apatic. (< fr. amorphe, gr. amorphos)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru AMORF

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru AMORF.

Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre

Vasile Pârvan - Datoria vieţii noastre Datoria vieții noastre de Vasile Pârvan Lecție de deschidere a cursurilor de istoria antică și de istoria artelor, ținute în semestrul de iarnă 1919 - 1920 la Universitatea din Cluj, citită în ziua de 3 noiembrie 1919 De la o zi la alta popoarele trăiesc prin munca, mereu aceeași, a celor mulți. Singura oboseală ce și-o dă sufletul omului simplu e de a păstra cât mai neschimbat meșteșugul din bătrâni, care îi dă - după meseria ce o are - hrana. Și memoria populară e foarte precisă: unele procedee își au începutul lor, identic cu forma de azi, în epoca preistorică. Continuitatea civilizațiilor populare în cursul mileniilor e propriu-zis un simplu reflex al continuității vieții din natură: evoluția acesteia se petrece în limite de timp așa de imense, încât sunt neaccesibile controlului uman; se poate așadar vorbi de o adevărată eternitate a primitivismului popular, conservativ. Istoric, adică evolutiv-uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor și revoltaților. Aceștia tulbură ca niște demoni, perpetuu nemulțumiți, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor, le deșteaptă iluzii și apetituri, le răscolesc patimile, le dărâmă prețiosul echilibru al perfectei inerții. Fie ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AMORF

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru AMORF.

AMILOIDOZĂ

AMILOIDÓZĂ s . f . Fenomen patologic care constă în formarea și depozitarea în anumite organe a unei substanțe proteice amorfe . [ Pr . : - lo -

 

CĂRBUNE

CĂRBÚNE , cărbuni , s . m . I. 1. Rocă combustibilă amorfă , de culoare gălbuie , brună până la neagră , friabilă , formată prin îmbogățirea în carbon ( în lipsa oxigenului din aer ) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie . 2. Material combustibil de culoare neagră , ușor și sfărâmicios , rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului , folosit în siderurgie , drept combustibil etc . ; mangal . 3. Creion negru obținut dintr - un lemn de esență foarte moale , carbonizat , folosit la desen , crochiuri , schițe etc . II. 1. ( Med . ) Antrax . 2. ( Zool . ; în sintagma ) Cărbune enfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor , în special a bovinelor , provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția în mușchi a unor tumori infiltrate cu gaze . 3. ( La plante ) Tăciune . 4. ( Bot . ; reg . ; la pl . ) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază , lanceolate mai sus și flori negre - violacee ( Phyteuma spiciforma ) ; spinuță (

 

CAZEIFICARE

CAZEIFICÁRE s . f . Proces caracteristic tuberculozei , care constă în transformarea țesutului necrozat într - o masă amorfă . [ Pr . : - ze -

 

CRISTALIZA

CRISTALIZÁ , cristalizez , vb . I . 1. Intranz . și refl . ( Despre substanțe ) A se transforma dintr - o stare gazoasă , lichidă sau solidă - amorfă în stare solidă - cristalină . 2. Refl . și tranz . Fig . A lua sau a da o formă precisă , potrivită ; a ( se ) închega , a ( se ) limpezi , a ( se )

 

DEXTRINĂ

DEXTRÍNĂ , dextríne , s . f . Pulbere albă sau albă - gălbuie , amorfă , solubilă în apă , obținută prin degradarea amidonului și folosită ca material de apretare , la fabricarea unor cleiuri

 

DURIT

... DURÍT s . n . Mineral organic amorf

 

HUMUS

HÚMUS s . n . Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol , care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea

 

LIMONIT

... LIMONÍT s . n . Minereu de fier cristalizat sau amorf

 

MEZOMORFICĂ

MEZOMÓRFICĂ , mezomorfice , adj . Stare mezomorfică ( Fiz . ; în sintagma ) = stare de agregare a materiei între starea cristalină și cea

 

MINERAL

MINERÁL , - Ă , minerali , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Corp solid , cu o anumită compoziție chimică , care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă , în componența rocilor și a minereurilor . 2. Adj . Care conține minerale ( 1 ) , care ține de minerale , privitor la minerale , de natura

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...