|
||
APRECIATOR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. APRECIATÓR, -OÁRE, apreciatori, -oare, adj., s.m. și f. (Persoană) care apreciază. [Pr.: -ci-a-] - Din fr. appréciateur.Sursa : DEX '98 apreciatór s. m., adj. m. (sil. -pre-ci-a-), pl. apreciatóri; f. sg. și pl. apreciatoáreSursa : ortografic APRECIAT//ÓR \~oáre (\~óri, \~oáre) și substantival Care apreciază. /a aprecia + suf. \~torSursa : NODEX APRECIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care apreciază. (< fr. apréciateur)Sursa : neoficial APRECIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care apreciază. [< aprecia + -tor].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru APRECIATORRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru APRECIATOR. Vasile Alecsandri - Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri ... omenirii din vârtejul ce o conduce cu repejune spre ținta intereselor materiale. Cât pentru mine, locuitor de țară, retras în pașnica singurătate de la Mircești, apreciator și iubitor de roduri intelectuale, îți mulțumesc cu sinceritate pentru corespondența ta îmbelșugată. Totodată însă mă îngân cu ademenitoarea speranță că vei da un frate ... Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre Vasile Pârvan - Datoria vieţii noastre Datoria vieții noastre de Vasile Pârvan Lecție de deschidere a cursurilor de istoria antică și de istoria artelor, ținute în semestrul de iarnă 1919 - 1920 la Universitatea din Cluj, citită în ziua de 3 noiembrie 1919 De la o zi la alta popoarele trăiesc prin munca, mereu aceeași, a celor mulți. Singura oboseală ce și-o dă sufletul omului simplu e de a păstra cât mai neschimbat meșteșugul din bătrâni, care îi dă - după meseria ce o are - hrana. Și memoria populară e foarte precisă: unele procedee își au începutul lor, identic cu forma de azi, în epoca preistorică. Continuitatea civilizațiilor populare în cursul mileniilor e propriu-zis un simplu reflex al continuității vieții din natură: evoluția acesteia se petrece în limite de timp așa de imense, încât sunt neaccesibile controlului uman; se poate așadar vorbi de o adevărată eternitate a primitivismului popular, conservativ. Istoric, adică evolutiv-uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor și revoltaților. Aceștia tulbură ca niște demoni, perpetuu nemulțumiți, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor, le deșteaptă iluzii și apetituri, le răscolesc patimile, le dărâmă prețiosul echilibru al perfectei inerții. Fie ... |