Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: BĂLIGA

  Vezi și:BĂLEGA ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului BALIGĂ: BĂLIGA, BĂLIGĂ.

 

BALIGĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

BÁLIGĂ, baligi, s.f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: bálegă s.f.] - Cf. scr. balega, alb. balge.

Sursa : DEX '98

 

BÁLIGĂ s. v. băligar.

Sursa : sinonime

 

báligă s. f., g.-d. art. báligii; pl. báligi

Sursa : ortografic

 

BÁLI//GĂ \~gi f. Excrement de animale mari. [G.-D. baligii] /Orig. nec.

Sursa : NODEX

 

báligă (-gi), s.f. -Băligar. - Var. balegă, s.f.; bălig,, vb.; mr. baligă, s.f.; istr. (am)balig, vb. Origine necunoscută. Coincide cu alb. baigë, bag(ël)jë (care după Bari?, AAS, II, 80, provine dintr-un baljëgë, identic cu cuvîntul rom.), sb. , cf. baloga, balega; astfel încît este considerat uneori drept cuvînt care aparține fondului primitiv balcanic. Explicațiile date pînă în prezent nu sînt suficiente. Miklosich, Slaw. Elem., 14 (urmat de Cihac) consideră rom. provine din sb.; dar același autor, Fremdw., 76, afirmă sb. depinde de rom., ca și der. săi balegara "băligar" și balegati "a se băliga", și rut. bal’oh, bal’yga (cf. Candrea, Elemente, 407 și Berneker 41). Nici explicația prin intermediul alb. nu poate satisface (cf. Capidan, Raporturile, 518; REW 873; Rosetti, II, 109), atît timp cît nu se cunoaște istoria cuvîntului alb. Lambrior 370 propunea o der. puțin probabilă de la bale "salivă, cu suf. -. Hasdeu 2384 (cf. Șeineanu, I, 268 și DAR) semnalează tăt. balgaš, balgas, cu același sens, dar al cărui fonetism prezintă dificultăți. Crețu 307 sugerează un *caballica, avînd o afereză puțin explicabilă (cf. Scriban, care crede numai recunoaște în terminație suf. -icus). În sfîrșit, G. Meyer, IE, VI, 116 (urmat de DAR și Pascu, I, 223) se referă la it. bagola "boabă, bacă" din lat. baca, și care a trecut probabil în Peninsula Balcanică în timpul Evului Mediu, explicație care prezintă mari dificultăți din punct de vedere istoric și semantic (cf. Treimer, ZRPh., XXXVIII, 285) și care în nici un caz nu se potrivește pentru rom., unde excrementele animale care ar putea sugera o comparație cu ideea de "boabă, bacă" au tocmai alt nume , cf. căcărează. Der. băliga, vb. (a face baligă); băligar, s.n. (baligă; îngrășămînt); băligar, s.m. (gîndac negru, Geotrupes stercorarius, Scaraboeus fimentarius); băligos, adj. (plin de băligar; prost, bleg; laș, fricos); îmbălega, vb. (a băliga; a umple cu băligar).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru BALIGĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru BALIGĂ.

Anton Pann - Toporul și văcșoara

Anton Pann - Toporul şi văcşoara Toporul și văcșoara de Anton Pann Un țigan meșter fierar, Vecin find c-un plugar, Și certîndu-se în vînt Pentru un colț de pămînt, Face-ndată un topor Plocon la judecător Și ducîndu-l la piept strîns, De acel plugar s-a plîns, Zicînd : -Cocoane, fă-mi drept, Dumneata ești înțelept, Pravila o știi de rost, Nu ești ca d-alde noi, prost. Un rumân azi a venit Și șatra mi-a necinstit. Ce mi-a zis d-aș înșira, Mă tem că te-oi înjura, Mi-a zis : Mă ! tu ești un hoț De n-ai de potrivă-ți soț. Ești un țigan răpitor, Șiret șî înșelător, N-a rămas un om în sat Care să nu-l fi pișcat." -Mă ! mă ! n-auzi tu, mișel, Zapciul strigă la el, Aste cîte mi le spui Mie le-a zis el, or cui? -Ba, ba, coconașul meu, Zicea el cum că sînt eu. -Cînd dar bîrfești lo, lo, lo", Să zici mie acolo". -Așa, cocoane, făcea, Mie acolo zicea. -Mergi dar, nu te necăji, Cum știu eu voi îngriji. ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BALIGĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru BALIGĂ.

BĂLEGA

... BĂLEGÁ vb . I . v . băliga