|
||
Vezi și:ARAHNIDĂ,
CICLOP,
CRAB,
PĂIANJEN,
ROSTRU
... Mai multe din DEX...
CEFALOTORACE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CEFALOTORÁCE, cefalolorace, s.n. Segment al corpului, la arahnide și la crustacee, format prin unirea capului cu toracele. - Din fr. céphalothorax, it. cefalotorace.Sursa : DEX '98 CEFALOTORÁCE s. n. segment al corpului la arahnide și crustacee cu capul și toracele sudate. (< fr. céphalothorax, it. cefalotorace)Sursa : neoficial cefalotoráce s. n., pl. cefalotoráceSursa : ortografic CEFALOTORÁCE \~ n. (la arahide și la crustacee) Parte a corpului formată prin unirea capului cu toracele. /Sursa : NODEX CEFALOTORÁCE s.n. Regiune anterioara a corpului unor animale (crustacee, arahnide) care cuprinde toracele și abdomenul. [< fr. céphalothorax, cf. gr. kephale - cap, thorax - torace].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEFALOTORACERezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru CEFALOTORACE. ... ARAHNÍDĂ , arahnide , s . f . ( La pl . ) Clasă de animale din încrengătura artropodelor , cu corpul format dintr - un cefalotorace ... uriaș antropofag , cu un singur ochi mare în mijlocul frunții . 2. Gen de animal crustaceu inferior de apă dulce , cu un singur ochi , situat pe cefalotorace CRAB , crabi , s . m . Nume dat mai multor specii de animale crustacee marine , cu zece picioare , cu abdomenul scurt și îndoit sub cefalotoracele mare și turtit ; mai cunoscută este o specie din Marea Neagră , cu carnea foarte gustoasă ( Carcinus ... PĂIÁNJEN , păianjeni , s . m . 1. ( La pl . ) Grup de animale arahnide , caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat , care se hrănesc cu insecte mici , prinse de obicei într - o pânză subțire țesută de ele cu ... RÓSTRU , rostruri , s . n . 1. Organ bucal la unele insecte ( muște , ploșnițe etc . ) , alungit în formă de trompă . 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale . 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii |