|
|
||
Vezi și:COLIBAȘ,
BULGĂRI,
CAIMAN,
COȘMAGĂ,
COLNĂ,
COMARNIC,
CORLATĂ,
GÂRLICI,
IGLU,
ODAIE
... Mai multe din DEX...
COLIBĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. COLÍBĂ, colibe, s.f. Casă mică și sărăcăcioasă. ** Adăpost provizoriu pentru oameni și uneori, pentru animale, făcut din bârne, din crengi etc. și acoperit cu paie, ramuri etc. - Din sl. koliba.Sursa : DEX '98 COLÍBĂ s. v. stână, târlă.Sursa : sinonime COLÍBĂ s. bordei, (reg.) obor, (Transilv.) cobaşă, (Mold. și Transilv.) poiată, (prin Ban.) zomoniță. (Moșneagul locuia într-o \~.)Sursa : sinonime colíbă s. f., g.-d. art. colíbei; pl. colíbeSursa : ortografic COLÍB//Ă \~e f. 1) Construcție provizorie, în formă de piramidă sau con, folosită ca adăpost împotriva intemperiilor. 2) Locuință primitivă. /Sursa : NODEX colíbă (-be), s.f. - Casă mică și sărăcăcioasă, cocioabă. - Mr. călivă, megl. colibă. Origine necunoscută. Cuvîntul apare în toate limbile balcanice: ngr. ?????? ( mr.), tc. koliba, kaliba, kulübe, alb. koljubë, bg. koliba ( megl.), sb., slov., ceh., pol., mag. koliba, rut. ko?yba. Se presupune în general că rom. provine din gr. ??????, fie direct (Roesler 571; cf. Dani?i?, V, 189; Vasmer, Gr., 79), fie prin intermediul bg. sau sb. (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 297; Cihac, II, 69; Conev 81; Sandfeld 18; DAR; Pușcariu, Lr., 260), sau al tc. (Miklosich, Türk. Elem., I, 88; Meyer 170; K. Treimer, Mitt. Wien, 354). Der. pe baza cuv. gr. este greu de admis direct fiindcă dacă este împrumut vechi, ? ar da r, dacă este modern, ? ar da ?; prin intermediul altei limbi, deoarece se presupune că împrumutul a avut loc într-o epocă în care ? se pronunța i, în vreme ce ? se pronunța b, caz ce nu apare la alte împrumuturi din gr. (cf. ??????? sl. koliva; ???????? sl. kluvija etc.; sb. kòliba, koliba apare din sec. XIII. Împrumutul din tc. nu poate fi admis, avîndu-se în vedere vechimea cuvîntului în sb., și cu atît mai puțin din per. kulba "colibă" (Romanski, R. Èt. slaves, II, 53). În sfîrșit, se poate ca cuvintele sl. să provină din rom. (Berneker 546). Dacă se admite că este vorba de un cuvînt rom., ar trebui plecat de la lat. collegia collegium "grup de colibe de ciobani", de unde și sard. boddeu (Wagner 108), cf. ngr. ???????? "de la mijloc." Trecerea lui g b nu este normală, dar cf. barză, limbă și cociorbă față de rut. ko?erga, coșleabă față de coșmeagă, coroabă față de coroagă, etc. Aceste ex., ca și prezența unor cuvinte ca cobace, cobîlteață, cocioabă, par a indica faptul că cuvîntul lat. a fost interpretat ca o creație expresivă, chiar dacă această ipoteză nu este necesară. - Der. colibaș (var. colibar), s.m. (om sărman, persoană care locuieşte într-o colibă; pustnic; paznic de pădure).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru COLIBĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 74 pentru COLIBĂ. Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer ... Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Şuer Șuer de Barbu Ștefănescu-Delavrancea La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită. Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul ... coarne de cerb atârnă carabine cu guri largi și pistoale cu plăsele de argint și de sidef. Văpaița, cu feștilă de câlți răsuciți, tremură în colibă o lumină galbenă și tristă. Flacăra ei slabă joacă, ca și când ar voi să scape din feștilă, și aruncă umbra Kirei, de pe perete ... trei tălpi de grindă. De zăvorul ușii e priponit roibul, și suflă sperios pe nări răsfrânte, și bate cu copita iarba de sub picioare. În colibă mama Kira se dezmiardă între copiii săi: o fată mare ș-un flăcău. Fata e bălaie; flăcăul e oacheș și larg în spete. E Șuer ... Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele ... văzu că dă înde seară, fata se urcă într-un copaci, se uită într-o parte, se uita într-alta, nu care cumva vede vro colibă ceva. Nu e. Se mai întoarse de se mai uită și în alte părți și zări, tocmai ce! într-o depărtare licărind o lumină ca ... într-o mână, iar cu urciorul de apă într-alta, târâș după dânsa, merse drept la lumina ce zărise. Aci daca ajunse, dete peste o colibă, în care ardea un opaiț în ciob. Bătu la ușe și-i deschise. Acolo ședea o bătrână cerșetoare. Fata se rugă ca să o adăpostească ... Mihai Eminescu - Codru și salon ... încuibate, ce mai că se prăval, Când luna dintre nouri, crăiasa cea bălaie, Se ridica prin codri din fruntea unui deal. Să aib-ar vrea colibă de trestii, mititică, În ea un pat de scânduri, mușchi verde de covor, Din pragu-i să se uite la munte cum s-ardică Cu ... ... pe stânci, ce se prăval Când luna pintre nouri, regina cea bălaie, Se ridica pin codrii din fruntea unui deal  Să aib-ar vrea colibă de trestii mititică În ea un pat de scânduri, mușchi verde drept covor Din pragu-i să se uite la munte cum s-ardică Cu ... Nicolae Filimon - Rașela și Ristori ... ce-și va termina trebile, se va întoarce la Viena ca să-și împlinească promisiunea dată mie și săracilor. De astă-dată îmi făcui o colibă pe malul Danubiului și ținui ochii țintă asupra undelor, întocmai ca pescarul lui Goethe; undele veneau neîncetat și se duceau, dar Rașela nu venea cu ... Ștefan Octavian Iosif - Gorunul lui Horia ... Răsună : „Moarte domnilor nemernici !â€�. * Dar n-au vrut cei de sus să-l înțeleagă Și, după mari izbînzi și zile-amare, Într-o colibă, făr-o lumînare, S-a stins, pustie, viața lui pribeagă. Îl îngropară sub gorunul mare, La umbra-i, ce-i fusese-așa de ... Alexei Mateevici - Noaptea nașterii ... aceste. Și venind, pe Hristos Cel născut L-au găsit Nu în casă de neam, boierească, Dar în iesle, pe scânduri, cu paie-nvelit, În colibă culcat — păstorească. Și o stea-n răsărit s-a aprins minunat, Ceru-ntreg bucurând și pământul, Și pornind, a lucit ... Alphonse de Lamartine - Singurătatea ... a fi ursit. Ce pot afla în aste livezi, lacuri, câmpie, A cărora plăcere odată mi-a zburat? Râuri, fântâni, dumbrave, colibă sau palat; Lipsește o ființă, și toate sunt pustie. Facă-se zi sau noapte, răsare și sfințește Soarele, eu la dânsul mă uit c-un ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Alb și negru Bogdan Petriceicu Hasdeu - Alb şi negru Alb și negru de Bogdan Petriceicu Hasdeu Revista nouă , an. I, nr. 3, 15 februarie 1888. Blânda toamnă dunăreană, dezmierdându-ne, s-a dus, Totu-i alb și rece-i totul: jos, omătul, bruma, sus. Moartă-i lumea sărbezită, peste care, fără față Fără nori și fără soare, greu atârnă alba ceață. Șerpuiește-n aer fumul și se-ntinde alburiu Din colibe, troienite,ca sicriu lângă sicriu. În zădar privirea cată negre benghiuri în albeață; Pân' și umbrele sunt albe pe cea marmură de gheață Însă iată, ca șiraguri de călugări în sobor. Vezi ceva negrind în zare: ciorile pe șes cobor Și de spinul chip al iernei, vesel croncănind, s-agață... Mult mai drag mi-e viul negru decât albul fără Bogdan Petriceicu Hasdeu - Din iarnă Bogdan Petriceicu Hasdeu - Din iarnă Din iarnă de Bogdan Petriceicu Hasdeu Blânda toamnă dunăreană desmierdindu-ne s-a dus. Totu-i alb și rece totul: jos—omătul, bruma — sus. Moartă-i lumea cea albită, peste care fără față, Fără nori și fără soare greu atârnă alba ceață. Șerpuește-n aer fumul și se întinde alburiu Din colibe troenite ca sicriu lângă sicriu. În zădar privirea-ți cată negre benghiuri în albeață: Pan'și umbrele sunt albe pe cea marmură de ghiață. Însă iată, că șiraguri de calugărei în sbor, Văd ceva negrind în zare: doar ele pe șes cobor Și de spânul chip ai ernei vesel croncănind s'agață... Mult mai drag mi-e viul negru, decât albul fără Constantin Negruzzi - Noapte Noapte de Constantin Negruzzi Noapte tăcută, cu ce farmăc vii să mă prinzi la poalele aceștii stânci îmbrăcate cu mușchi! Am văzut încă pe Febus, în menunt ce să perdĂ© în dosul treptilor munților acestora. El au aruncat o de pe urmă zâmbiri printre pâcla ce ușoară, cari, asămine unii gaze de aur, era întinsă piste vii, piste livezi, și piste câmpii. Toată fire, înflăcărată de dulce oglindire a purpurului ce strălucĂ© pe brâile nourilor, sărba purcedire sa. Păsările îl făcĂ© să asculte cântare lor ce de pe urmă și căuta cu tovarășii lor siguranțâia cuiburilor sale. Păstoriul, întovărășit de umbra sa ce se prelunge, cânta, întorcându-să la coliba sa, cânticul său cel de sară, în buciumul său, când eu, tras de-o parte, am adormit cu dulceață. Tu ești, filomeli, cari prin duioasile tali axenturi m-ai dișteptat? Oare ești un fon ce pândești? Sau îi o nimfă fricoasă, cari mergi prin rădiurile acești tufoasă? O! Cum toate celi ce mă împregiură sunt frumoasă! Cum acești lăcuinți dormitează în liniște! Ce dulce îmbătare să împrăștii în inima me ce săltătoare! C-un aer sfânt ochii mei privesc lunca ce posomorâtă și să ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COLIBĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru COLIBĂ. ... colibași , s . m . 1. ( Înv . ; la pl . ) Categorie de țărani dependenți ; ( și la sg . ) țăran din această categorie . 2. ( Rar ) Om care locuiește într - o colibă . - Colibă BULGĂRÍ , bulgăresc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) 1. A arunca cu bulgări în cineva . 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd , al unei colibe CAIMÁN^2 , caimani , s . m . ( Reg . ) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași , pentru a le pregăti mâncarea , pentru a le păzi și curăța coliba etc . - Et . nec . CAIMÁN , caimani , s . m . Specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase ... COȘMÁGĂ , coșmăgi , s . f . ( Reg . ) Colibă ... CÓLNĂ , colne , s . f . ( Reg . ) Colibă ... COMÁRNIC , comarnice , s . n . 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână ; umbrar pentru ciobani . 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului . 3. Poliță , scândură ... ... CORLÁTĂ , corlate . s . f . ( Reg . ) 1. Iesle . 2. Îngrăditură sau colibă pentru vite . 3. Împletitură de formă bombată care se așează pe car când se transportă snopi sau fân . 4. Poliță în jurul cuptorului pe care ... ... GÂRLÍCI , gârliciuri ( gârlice ) , s . n . 1. Intrare ( strâmtă ) într - un beci , într - o pivniță . 2. ( Rar ) Intrare ( îngustă ) într - o colibă ... IGLÚ , igluuri , s . n . Colibă ... ODÁIE , odăi , s . f . 1. ( Pop . ) Cameră , încăpere . 2. ( Înv . și reg . ) Așezare gospodărească izolată de sat ; fermă mică , târlă de vite etc . 3. Colibă Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||