|
Cuvântul COOPERATIVA nu a fost găsit.
Au fost afișate formele bază:
COOPERATIV,COOPERATIVĂ
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului COOPERATIVA:
COOPERATIVĂ,
COOPERATIVĂ.
COOPERATIVA
-
Definiția din dicționar
Traducere: engleză
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. COOPERATÍV, -Ă, cooperativi, -e, adj. Care cooperează; binevoitor. - Din fr. coopératif.
Sursa
:
DEX '98
COOPERATÍV, -Ă adj. care cooperează; binevoitor. (< fr. coopératif)
Sursa
:
neoficial
cooperatív adj. m. (sil. co-o-), pl. cooperatívi; f. sg. cooperatívă, pl. cooperatíve
Sursa
:
ortografic
COOPERATÍV, -Ă adj. Cooperatist. ** (Rar) Care cooperează, binevoitor. [< fr. coopératif].
Sursa
:
neologisme
COOPERATÍVĂ, cooperative, s.f. 1. Organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane (mici producători, meseriași, consumatori), pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii. * (În trecut) Cooperativă Agricolă de Productie = unitate economică socialistă autonomă, realizată prin asocierea țărănimii, bazata pe proprietatea cooperatistă asupra mijloacelor de producție și a producției. Cooperativă meșteșugărească = unitate economică autonomă, în care se uneşte de bunăvoie un grup de meseriași pentru a lucra în comun cu mijloace aduse de ei în proprietate comună sau cumpărate în comun. 2. (Concr.) Magazin de desfacere al unei organizații cooperatiste de consum sau de producție. - Din fr. coopérative
Sursa
:
DEX '98
COOPERATÍVĂ s. f. 1. organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane care concentrează mijloace de producție și forțe de muncă pentru producerea, cumpărarea, desfacerea în comun a unor produse, pentru acordarea de credite, prestarea de servicii. 2. magazin de mărfuri organizat pe principii cooperatiste, unde se desfac diferite produse. (< fr. coopérative)
Sursa
:
neoficial
cooperatívă s. f. (sil. co-o-), g.-d. art. cooperatívei; pl. cooperatíve
Sursa
:
ortografic
COOPERATÍV//Ă \~e f. 1) Unitate economică constituită prin asocierea, pe baza liberului consimțământ, a unui grup de meseriași, mici producători etc. pentru producerea, cumpărarea sau desfacerea în comun a unor produse, pentru prestarea unor servicii etc. 2) înv. Unitate comercială în care mărfurile se păstrează, se expun și se vând direct consumatorilor; magazin. [Sil. co-o-] /coope-rative
Sursa
:
NODEX
COOPERATÍVĂ s.f. 1. (Ec.) Formă de organizare în sistemul cooperatist; (în trecut) cooperativă agricolă de producție = organizație economică în care țăranii își aduceau în proprietatea cooperatistă pământul și mijloacele principale de producție, munca fiind organizată în comun. 2. (Concr.; în trecut) Magazin de mărfuri organizat pe principii cooperatiste, unde se desfăceau diferite produse. [< fr. coopérative, it. cooperativa].
Sursa
:
neologisme
Copyright © 2004-2020 DEX online.
Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL
, cu condiția păstrării acestei note.
|
