|
|
||
|
Cuvântul CUNOSCUȚI nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: CUNOAȘTE,CUNOSCUT Vezi și:CUNOSCUT, CUNOSCĂTOR, NECUNOSCUT, RĂSCUNOSCUT, ȘTI, ARHICUNOSCUT, AUTOCUNOAȘTE, BINECUNOSCUT, CUNOȘTINȚĂ, CUNOAȘTERE, EXPLORAT ... Mai multe din DEX...CUNOSCUȚI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CUNOÁȘTE, cunósc, vb. III. 1. Tranz. A lua cunoștință de obiectele și de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conștiință; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul. 2. Tranz. A avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței; a fi luat cunoștință de ceva. 3. Tranz. A ști, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi făcut (personal) cunoștință cu cineva. * Expr. A nu cunoaște moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil. A-și cunoaște (sau a nu-și cunoaște) lungul nasului = a-și da (sau a nu-și da) seama de ce i se cuvine sau i se poate permite. A face cunoscut (cuiva ceva) = a da de știre, a preveni, a avertiza. ** A ști felul de a fi al cuiva. * Expr. A cunoaște lumea = a avea experiența vieții. ** A recunoaște, a identifica. ** A distinge, a deosebi pe cineva sau ceva. ** A avea de-a face cu ceva, a fi în deplină cunoștință de cauză. Cunosc eu bunătatea ta. 4. Refl. A se băga de seamă, a se remarca, a se descoperi. ** A avea efect, a nu se întâmpla în zadar. Pe unde a trecut se cunoaște. * Expr. (Tranz.) A cunoaște ceva = a se alege cu un profit. 5. Tranz. A admite adevărul; a nu tăgădui. 6. Intranz. (Rar) A-și arăta recunoștința pentru ceva; a răsplăti. 7. Tranz. A admite calitatea sau titlul cuiva. 8. Tranz. A-și da seama de ceva; a înțelege, a ști. - Lat. pop. connoscere (= cognoscere).Sursa : DEX '98 CUNOÁȘTE vb. v. aprecia, chibzui, considera, crede, deduce, găsi, gândi, judeca, obține, opina, răsplăti, realiza, recompensa, recunoaşțe, socoti.Sursa : sinonime CUNOÁȘTE vb. 1. a pricepe, a stăpâni, a ști, (fam.) a vedea. (\~ la perfecție mai multe meserii.) 2. a poseda, a stăpâni, a ști. (\~ trei limbi străine.) 3. a înțelege, a pricepe, a ști. (\~ franceza?) 4. v. afla. 5. v. ști. 6. a (se) ști. (Ne \~ de mici; îl \~ ca pe un cal breaz.) 7. v. recunoaște. 8. a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se \~ că ai fost tu aici.)Sursa : sinonime cunoáște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cunósc, perf. s. 1 sg. cunoscúi, 3 sg. cunoscú; part. cunoscútSursa : ortografic A SE CUNOÁȘTE mă cunósc intranz. A fi cunoscut (unul cu altul); a deține informații unul despre altul; a se ști. /<lat. connoscereSursa : NODEX A CUNOÁȘTE cunósc tranz. 1) (aspecte ale vieții materiale sau spirituale) A poseda în memorie pe baza experienței sau a studiului; a ști. \~ orașul. \~ o limbă. \~ opera unui scriitor. * \~ viața (sau lumea) a avea mare experiență de viață. 2) (persoane) A ști din diferite puncte de vedere. Îl cunosc de mic copil. * A nu \~ moarte a) a fi durabil; b) a lăsa o amintire vie. 3) (ființe, lucruri) A deosebi de altele de același fel (după anumite semne); a recunoaște. 4) A pătrunde cu mintea; a înțelege; a ști; a pricepe. Cunosc intențiile lui. /<lat. connoscereSursa : NODEX cunoáște (-ósc, - oscút), vb. - 1. A lua cunoștință. - 2. A înțelege, a aprecia, a judeca. - 3. A cîștiga, a achiziționa. - 4. A deduce, a conchide. - 5. A observa, a remarca. - 6. A ști, a avea în minte, a-și da seama de ceva. - 7. A fi în relații cu cineva. - 8. A fi la curent. - 9. A recunoaște, a identifica. - 10. A avea raporturi trupeşti cu o femeie. - 11. A recunoaște, a dovedi, a declara, a admite. - 12. A fi recunoscător, a mulțumi. - 13. A recunoaște drept șef, a respecta, a avea considerație. - Mr. cunoscu, cunuscui, cunoaștire, megl. cunos(c), istr. cunoscu. Lat. cogn?sc?re, prin intermediul unei forme vulg. *conn?sc?re (Pușcariu 447; Candrea-Dens., 446; REW 2031; DAR); cf. it. conoscere, prov. conoire, fr. connaître, cat. coneixar, sp. conocer, port. conhocer. - Der. cunoscut, s.m. (persoană știută; prieten); necunoscut, adj. (care nu este cunoscut); cunoscător, adj. (care cunoaște); necunoscător, adj. (care nu cunoaște, ignorant); cunoștință, s.f. (cunoaștere; știre; judecată; noțiune, idee; relație de societate; persoană cunoscută; înv., gratitudine; înv., conștiință); necunoștință, s.f. (ignoranță, nepricepere); încunoștiința, vb. (a aduce la cunoștință; a informa); cunoștințe, s.f. pl. (persoane cunoscute) care pare să reprezinte lat. cognoscentem (Cipariu, Principii, 198; Drăganu, Dacor., II, 278; DAR), sec. XVII, înv.; recunoaște, vb. (a admite; a acorda; a mărturisi; a vizita; a explora; a mulțumi), a înlocuit în epoca modernă vb. cunoaște cu sensurile 11-13; recunoscător, adj. (care poartă gratitudine); nerecunoscător, adj. (ingrat); recunoștință, s.f. (gratitudine); nerecunoștință, s.f. (ingratitudine).Sursa : etimologic CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se cunoaște, care este știut. ** Care a mai fost văzut, care poate fi ușor recunoscut. 2. (Despre oameni) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște. ** Care se bucură de o anumită reputație; renumit. - V. cunoaște.Sursa : DEX '98 Cunoscut ≠ necunoscutSursa : antonime CUNOSCÚT adj. 1. știut. (Lucruri \~.) 2. v. consacrat. 3. curent, frecvent, obișnuit, răspândit, uzual. (O expresie \~.) 4. familiar, știut. (Locuri \~.) 5. v. anumit.Sursa : sinonime cunoscút adj. m., s. m., pl. cunoscúți; f. sg. cunoscútă, pl. cunoscúteSursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CUNOSCUȚIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 905 pentru CUNOSCUȚI. Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky Cazul d-lui Pawlowsky de Ion Luca Caragiale Foarte rău a făcut d- Pawlowsky, recunosc și eu; dar oricât aș recunoaște-o, iarăși nu mă pot mulțumi să o constat numai. Cazul d-lui Pawlowsky este grav; merită prin urmare o dezbatere mai aprofundată. Să procedăm metodic. Mai întâi și-ntâi, cine l-a autorizat pe d-l Pawlowsky să vorbească? fiindcă, mai la urma urmelor, d. Pawlowsky, presupunând că este un om care se respectă, nu putea vorbi, fără o prealabilă autorizare, decât în numele d-sale personal, ca Pawlowsky, pur și simplu Pawlowsky. Dar să meargă d. Pawlowsky și, fără nici o autorizare, să-și permită a vorbi ca și cum ar fi fost autorizat, mărturisesc drept că aceasta n-o înțeleg din partea d-lui Pawlowsky! Eu bănuiesc ce și-a zis d. Pawlowsky. D. Pawlowsky și-a zis așa: nu sunt autorizat să vorbesc; dar mai la urma urmelor, ce-mi trebuiește? pot foarte bine vorbi și fără să fiu autorizat. Ei bine, iată ce nu pot eu aproba la d. Pawlowsky: d. Pawlowsky a făcut ... Elena Liliana Popescu - Imn Existenței ... netrezită, dorința de-a se naște, sau de dualitate, nu se născuse-n Rai Când cunoscuse totul, dar făr' a se cunoaște, Impersonalitate, când Tu îl conțineai, Trăind chiar nemurirea, deci neștiutor, aflat în armonie, dar încă-n neființă, când doar necesitatea, nimic întâmplător nu se știa ... Infinitul, când primul act al lumii era neînceput – Pământul să-l creeze, de Ceruri despărțitul, Când nu se conturase voința de-a cunoaște în neclintita fire, cea neimaginată, acolo unde nimeni n-avea de ce se naște, râvnita fericire părând realizată... IV Cu toate că Destinul, ce pentru ... în sine că firava-i putere el, necunoscătorul, va ști să o sporească Și între rău și bine el va putea discerne, când Legea va cunoaște și Binele va face atunci când egoismul nu va să mai însemne nimic și va renaște, ieșind din carapace, De veacuri peste veacuri închis prin ... îl adăpostească exact în clipa-n care avea de ea nevoie ființa-om chemată, anume să-mplinească Voința de schimbare Aceea de-a cunoaște, din ce în ce mai bine, iluzia puterii de-a stăpâni neantul, cruzimea, egoismul, încrederea în sine, senzația plăcerii, nepercepând în altul Decât ... George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu) ... care a debutat. Acolo e Popa Tanda , acolo e Budulea taichii , acolo sunt Scormon , O viață pierdută și Moara cu noroc . Cine nu cunoaște mai cu seamă această din urmă nuvelă nu cunoaște pe Slavici și nu cunoaște una din cele mai puternice creațiuni ale literaturii române în acest gen. Ne-am delectat în copilărie cu Budulea taichii și cu Popa Tanda și ... Ion Luca Caragiale - Așa să mor! ... să tiorăsc!... așa să am parte de sănătate!... așa să mor! După acestea, începe să cânte ceva din repertoriul lui Ristache Ciolacu, pe care-l cunoaște personal de la Lăptărie, precum cunoaște personal pe toate personalitățile noastre din lumea politico-economică, finanțiară, artistică etc. Dar numai pe ale noastre le cunoaște? În Paris, în Berlin, în Viena, în Milano, peste tot, pe toți îi cunoaște: — Așa să am parte de ochii mei! Pe urmă, îmi povestește cum a ars balonul lui Zeppelin, Oi mamă!, și cum el ... Ion Luca Caragiale - Dascăl prost ... mi-a dat voie, m-apuc să-i citesc scrisorile. „Iubite domnule Pricupescu, Știți că de când am fericirea a vă cunoaște, și e cam mult de atunci, nu v-am supărat cu vreo rugăciune de favoare, fiindcă nu-mi place să importunez pe cineva în îndeplinirea ... Ion Luca Caragiale - Ironie Ironie de Ion Luca Caragiale În Timpul din 15 iulie 1890; p. 1. În Note și schițe , 1892, p. 17, și Momente, schițe, amintiri , 1908. Am cunoscut foarte de-aproape pe un om de o superioară înzestrare intelectuală; rareori a încăput într-un cap atîta putere de gîndire. Era pe lîngă aceasta un mare poet; cu cea mai nobilă și mai înaltă fantazie, ajutată de un rafinat instinct artistic, el a turnat într-o lapidară „formă nouă limba veche și-nțeleaptă", pe care o cunoștea atît de bine și o iubea atît de mult. De felul lui mîndru, ei fugea de onoruri, știindu-le cîte concesiuni costă. Melancolic și pasionat, deși-n același timp iubitor de veselie si de petreceri ușoare, ura din convingere așa-numitele conveniențe și poleiala lumii. Niciodată nu primea bucuros laude, nici chiar de la puținii prietini, foarte puțini, pe cari-i avea și-n judecata și sinceritatea cărora credea — darmite pe ale acelei mulțimi de seci fără talent, judecată, nici sinceritate, cari se tot vîră în biata noastră literatură ca microbii răufăcători în trupul omului sănătos și cari nu se sfiesc a ... George Coșbuc - Izvor de apă vie George Coşbuc - Izvor de apă vie Izvor de apă vie de George Coșbuc Când Prier-alb, feciorul lui Tulnic Împărat, Din casa părințască la taberi a plecat. În alte lumi, să caute pierduta lui drăguță, A dat lui Prier-negru atunci o năfrămuță Și-a zis: În toată ziua poți ști de soarta mea! Privește-mi năfrămuța, și tu când vei vede Pe mijlocul ei dungă de sânge, dungă lată, Să știi, iubite Prier, că-s mort! și zilnic cată Năframa-i Prier-negru, iar când a opta zi De sânge lata dungă pe mijloc o zări, E mort! a zis și-n clipă a-ncălecat feciorul. Pe Vânteș, cal sălbatic, să-și caute frățiorul. Găsindu-l într-o silhă de fagi, în stan schimbat, La sfânta Luni se duce și sfânta Luni i-a dat Învăț, să ude stanul cu stropi de apă-vie... Așa spun din poveste bătrânii. Din vecie Așa le-a rămas rostul în basme și povești Că mulți viteji năzdrăveni și fii împărătești Cătau ori cu tovarăși iubiți ori numai sânguri Izvorul de apă-vie. și spun că ... Ștefan Octavian Iosif - O viață ... nu-i întâia oară Când îi răsare-n minte duioasa cunoștință, Cu părăsita casă și viața-n suferință, Această arătare din vechile poeme, Ce nu cunoaște țară și nu cunoaște vreme, Acest erou romantic visat și zi, și noapte De brudnicele fete cu mințile necoapte... "Îl știu și eu! va zice băcanul cel simpatic. E ... Zadarnic soba veche mai străjuie ungherul, Și-adesea îi îngheață cerneala-n călimară... Dar viața asta totuși nu i-ar părea amară, De n-ar cunoaște lumea cum este prea de-aproape, Și-n ea n-ar fi nici oameni mișei, nici versuri șchioape... Deci, cum venea spre casă, într-un ... o comoară, Și nu-i întâiași dată, nici cea din urmă oară. Câți tineri ca și dânsul nu cad așa, victime, Că nime nu-i cunoaște, și nu-i iubește nime, Ca florile plăpânde ce n-au decât o vină: S-anunțe primăvara că trebuie să vină... Dar eu n-acuz ... Alecu Russo - Poetul Dăscălescu ... dreptate Mijloacele . Românul a avut mulți oameni mari, dar în loc de a le ridica statuie, spre a-i cunoaște, se duce să vadă în depărtare chipul oamenilor mari; românul are viteji în istorie, are mucenici ai neamului său; dar de nu ar fi vântul ... Ion Luca Caragiale - Lache și Mache Ion Luca Caragiale - Lache şi Mache Lache și Mache de Ion Luca Caragiale Nuvelă Multe și mărunte s-au vorbit despre inseparabilii Orest și Pilad din anticitate, însă, cu drept cuvânt, vremurile de acum se vor mândri cu povestirea istoriei lui Lache și Mache, căci în adevăr acești doi oameni nu pot avea decât una și aceeași istorie: ei vor da exemplu veacurilor viitoare despre puterea prieteșugului. Cine a cunoscut pe unul a cunoscut și pe celălalt, fiindcă amândoi mai aproape trăiesc, mai aproape dorm, decât chiar frații cei lipiți din Siam. Cine zice Lache zice Mache și viceversa. Cel dântâi s-a născut la Severin tot în ziua și ceasul în care a văzut cel d-al doilea lumina la Dorohoi: pe amândoi i-a tras ața la București, pentru a îmbrățișa cariera de copist. Dacă la vreo răspântie vezi arătându-se mutra unuia, așteaptă puțin și vei vedea și pe celălalt, care, întârziind pentru cine știe ce, își grăbește pasul ca să-și ajungă jumătatea; în adevăr jumatate, căci Lache și Mache nu sunt decât unul și același în două fețe, doime de o ființă ... ... Gambrinus, tot acolo l-am întâlnit a doua seară, la 1 ianuarie. L-am salutat; s-a făcut că nu mă cunoaște. După multă stăruință, și-a adus în fine aminte cine sunt: - Scuză-mă, neică - a zis Mitică - te uitasem: e un ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUNOSCUȚIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 169 pentru CUNOSCUȚI. ... CUNOSCÚT , - Ă , cunoscuți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care se cunoaște , care este știut . 2. ( Despre oameni ) Care a legat cunoștință cu cineva , pe care cineva îl cunoaște . V. cunoaște CUNOSCĂTÓR , - OÁRE , cunoscători , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care posedă cunoștințe speciale , temeinice într - un domeniu ; NECUNOSCÚT , - Ă , necunoscuți , - te , adj . , subst . 1. Adj . Care nu este cunoscut , despre care nu se știe nimic ; p . ext . tainic , ascuns . 2. S . n . Ceea ce nu este ( încă ) cunoscut , ceea ce depășește cunoștințele omului . 3. S . f . ( Mat . ) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei sau ale exercițiului . - Ne - + RĂSCUNOSCÚT , - Ă , răscunoscuți , - te , adj . Cunoscut de toată lumea , foarte cunoscut ; arhicunoscut , notoriu . - Răs - + ... I. 1. Tranz și intranz . ( Folosit și absol . ) A avea cunoștință ( de . . . ) , a fi informat ( în legătură cu . . . ) , a cunoaște . 2. Tranz . A lua cunoștință de . . . ; a afla , a auzi . 3. Tranz . A cunoaște pe cineva ( din toate punctele de vedere ) . 4. Intranz . A ține seamă de ceva , a lua în considerație ; a avea ... ARHICUNOSCÚT , - Ă , arhicunoscuți , - te , adj . Foarte cunoscut . - Arhi - + ... AUTOCUNOÁȘTE , autocunósc , vb . III . Refl . A se cunoaște prin autoobservare . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + cunoaște BINECUNOSCÚT , - Ă , binecunoscuți , - te , adj . Care este foarte cunoscut . - Bine + cunoscut . [ idem DEX' ... 1. Cunoaștere ( 2 ) . 2. ( La pl . ) Totalitatea noțiunilor , ideilor , informațiilor pe care le are cineva într - un domeniu oarecare . 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște . 4. ( Înv . ) Mulțumire , recunoștință . - Cunoaște ... CUNOÁȘTERE , cunoașteri , s . f . Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei . 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător . 2. Faptul de a poseda cunoștințe , informații ... ... EXPLORÁT , - Ă , explorați , - te , adj . ( Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute ) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||