|
Cuvântul DIAGONALA nu a fost găsit.
Au fost afișate formele bază:
DIAGONALĂ,DIAGONAL
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului DIAGONALA:
DIAGONALĂ,
DIAGONALĂ.
DIAGONALA
-
Definiția din dicționar
Traducere: engleză
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. DIAGONÁLĂ s. (MAT.) (înv.) piezișime. (A trage o \~.)
Sursa
:
sinonime
DIAGONÁL//Ă \~e f. 1) Dreaptă care uneşte două vârfuri nealăturate ale unui poligon sau ale unui poliedru. * În \~ de-a curmezişul. 2) Curea purtată de-a curmezişul pieptului la unele uniforme militare. 3) Ramificație de cale ferată care permite trecerea trenurilor de pe o linie pe alta. [Sil. di-a-] /diagonal
Sursa
:
NODEX
DIAGONÁLĂ s.f. Dreaptă care uneşte vârfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bară, grindă etc. pusă în curmeziș. ** (Mil.) Curea purtată de-a curmezişul pieptului. ** Linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. [< fr. diagonale].
Sursa
:
neologisme
DIAGONÁL, -Ă, diagonali, -e, s.f., adj. I. S.f. 1. Segment de dreaptă care uneşte două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite. * Loc. adv. În diagonală = pe direcția unei drepte înclinate față de un punct de referință; de-a curmezişul. ** Curea purtată de-a curmezişul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o stație, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele. II. Adj. Care uneşte vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite; care este în formă de diagonală; curmeziș; cruciș. [Pr.: -di-a-] - Din fr. diagonal.
Sursa
:
DEX '98
DIAGONÁL, -Ă I. adj. ca o diagonală; oblic. II. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreaptă care uneşte două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. o în ~ = de-a curmezişul. * (mil.) curea purtată de-a curmezişul pieptului. 2. bară, grindă etc. pusă în curmeziș. 3. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. (< fr. diagonal, lat. diagonalis)
Sursa
:
neoficial
DIAGONÁL adj., adv. înclinat, oblic, pieziș, (înv.) piezișat.
Sursa
:
sinonime
diagonál adj. m. (sil. di-a-), pl. diagonáli; f. sg. diagonálă, pl. diagonále
Sursa
:
ortografic
DIAGONÁL \~ă (\~i, \~e) Care ține de diagonală; propriu diagonalei. [Sil. di-a-] /diagonal
Sursa
:
NODEX
DIAGONÁL, -Ă adj. Care uneşte două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru; curmeziș. // s.n. (Text.) Împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. [< fr. diagonal, cf. lat. diagonalis < gr. dia - prin, gonia - unghi].
Sursa
:
neologisme
Copyright © 2004-2020 DEX online.
Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL
, cu condiția păstrării acestei note.
|
