|
|
||
Vezi și:POL,
SIMFER,
ÎNTREFIER,
FEROMAGNETISM,
FIER,
MAGNET,
MAGNETIC,
MAGNETOFLEX,
MAGNETOFON,
MAGNICO
... Mai multe din DEX...
FEROMAGNETIC - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). - Din fr. ferromagnétique.Sursa : DEX '98 FEROMAGNÉTIC, -Ă adj. care prezintă feromagnetism. (< fr. ferromagnétique)Sursa : neoficial feromagnétic adj. ? magneticSursa : ortografic FEROMAGNÉTI//C \~că (\~ci, \~ce) (despre metale) Care are proprietatea de a fi atras de un câmp magnetic. /Sursa : NODEX FEROMAGNÉTIC, -Ă adj. (Despre un material) Care își poate păstra magnetizarea după ce este înlăturată cauza care o produce. [Cf. fr. ferromagnétique].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FEROMAGNETICRezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru FEROMAGNETIC. ... cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini electrice , care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii . 6. Piesă a ... ... SIMFÉR s . n . Material feromagnetic constituit din pulbere de metal feromagnetic ÎNTREFIÉR , întrefieruri , s . n . Porțiune neferomagnetică a unei laturi de circuit magnetic mărginită de fețele apropiate ale unor porțiuni feromagnetice ale laturii . - Între ^2 + fier ( după fr . FEROMAGNETÍSM s . n . 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă , intensă și de același sens cu câmpul magnetic . 2. Ansamblul fenomenelor FIER , fiare , ( 2 , 3 ) s . n . 1. Element chimic , metal greu , de culoare cenușie , maleabil , ductil , cu proprietăți feromagnetice , care , aliat cu carbonul sau cu alte elemente , se folosește pe scară largă în industrie ; ( impr . ) oțel ( moale ) . 2. Numele mai multor unelte , instrumente etc . sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă ; a ) ( adesea determinat prin " de călcat " ) unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor ; b ) ( adesea determinat prin " de frizat " ) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului ; c ) ( adesea determinat prin " de plug " ) fiecare dintre cuțitele plugului ; d ) clește cu care se iau cărbunii din foc ; e ) ( adesea determinat prin " roșu " ) unealtă , vergea sau bucată de fier înroșită la foc , cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului ; f ) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă ; p . ext . sabie . 3. ( La pl . ) Lanțuri , cătușe cu care sunt legați prizonierii , MAGNÉT , magneți , s . m . Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice ; corp metalic căruia i s - a transmis calitatea , permanentă sau temporară , de a atrage obiectele de ... MAGNÉTIC , - Ă , magnetici , - ce , adj . ( Despre forțe , fenomene ) Care se referă la magnet sau la magnetism ; ( despre corpuri ) care este feromagnetic ... MAGNETOFLÉX s . n . Aliaj feromagnetic MAGNETOFÓN , magnetofoane , s . n . Aparat care înregistrează și reproduce sunetele cu ajutorul unei benzi speciale , acoperite cu o substanță ... MÁGNICO s . n . Aliaj feromagnetic Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||