A r c h e u s . r o

Sursa : NODEX

Sursa : neologisme

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FURAJER

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru FURAJER.

AGROZOOTEHNIE

AGROZOOTEHNÍE s . f . Tehnica cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice ; agrozootehnică ( 1 ) . [ Pr . : - zo - o - ] - Agro - +

BORCEAG

BORCEÁG , ( 1 ) s . m . , ( 2 ) borceaguri , s . n . 1. S . m . Numele a două plante : a ) măzăriche ; b ) plantă erbacee agățătoare , cu florile de culoare albă - gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase ( Vicia pannonica ) . 2. S . n . Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă , folosit ca

BRICHETĂ

BRICHÉTĂ^2 , brichete , s . f . 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent , în forme geometrice regulate ( paralelipipedice , ovoidale etc . ) , în vederea transportului , a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare . 2. ( În sintagma ) Brichetă furajeră = furaj combinat , în stare presată , folosit pentru hrana cabalinelor , bovinelor și ovinelor . BRICHÉTĂ^1 , brichete , s . f . Mic aparat ( de buzunar ) pentru aprins (

CIUMIZĂ

CIUMÍZĂ , ciumize , s . f . Plantă graminee furajeră cu frunze late și cu inflorescența un panicul ( Setaria italica - maxima ) . - Et .

ECARISAJ

ECARISÁJ s . n . 1. Operație de tratare și de prelucrare a cadavrelor de animale și a resturilor de la abatoare în vederea transformării lor în produse furajere sau industriale ( făină de oase , de sânge , clei etc . ) 2. Acțiune de stârpire a câinilor

GAOLEAN

GAOLEÁN , gaoleani , s . m . Plantă furajeră din familia gramineelor , asemănătoare cu porumbul , cu semințe bogate în proteine și grăsimi ( Sorghum chinense ) . [ Pr . : ga - o -

GOLOMOZ

GOLOMÓZ^2 , golomoaze , s . n . V . gălămoz . GOLOMÓZ^1 s . m . Plantă erbacee perenă din familia gramineelor , cu flori roșietice sau violete , cultivată ca plantă furajeră ( Dactylis glomerata ) . [ Var . : golomăț s . m . ] - Et .

IARBĂ

IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...

IRIMIC

IRIMÍC s . n . Produs intermediar rezultat din măcinarea industrială a grâului , folosit ca făină

LATIR

LATÍR s . m . Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor , cu tulpina târâtoare și ramificată , cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre , violete , roz , albe sau galbene ( Lathyrus

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...