Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:GEOFIZICIAN, GEOFON, GEOMAGNETISM, GRAVIMETRIE, MAGNETOMETRIE, METEOROLOGIE, PALEOGEOFIZIC, SEISMOGRAF, SEISMOLOGIE, SEISMOMETRIE ... Mai multe din DEX...

GEOFIZIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

GEOFÍZIC, -Ă, geofizici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. 2. Adj. Care aparține geofizicii (1), privitor la geofizică. [Pr.: ge-o-] - Din fr. géophysique.

Sursa : DEX '98

 

GEOFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la geofizică. II. s. f. știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. (< fr. géophysique)

Sursa : neoficial

 

geofízic adj. (sil. ge-o-) ? fizic

Sursa : ortografic

 

GEOFÍZI//C \~că (\~ci, \~ce) Care ține de geofizică; propriu geofizicii. /géophysique

Sursa : NODEX

 

GEOFÍZIC, -Ă adj. Referitor la geofizică, de geofizică. * Prospecțiune geofizică = ansamblu de metode de cercetare a proprietăților fizice ale componenților scoarței Pământului în scopul prospectării terenurilor. [Cf. fr. géophysique].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GEOFIZIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru GEOFIZIC.

GEOFIZICIAN

GEOFIZICIÁN , - Ă , geofizicieni , - e , s . m . și f . Specialist în geofizică . [ Pr . : ge - o - fi - zi - ci -

 

GEOFON

GEOFÓN , geofoane , s . n . 1. Aparat electroacustic folosit în prospectarea geofizică ( seismică ) . 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate . [ Pr . : ge -

 

GEOMAGNETISM

GEOMAGNETÍSM s . n . Ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru . [ Pr . : ge -

 

GRAVIMETRIE

GRAVIMETRÍE s . f . 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație . 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr - un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui

 

MAGNETOMETRIE

MAGNETOMETRÍE s . f . Ramură a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului și anomaliile

 

METEOROLOGIE

METEOROLOGÍE s . f . Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei și cu fenomenele care au loc în aceasta . [ Pr . : - te -

 

PALEOGEOFIZIC

PALEOGEOFÍZIC , - Ă , paleogeofizici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a geofizicii care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru în trecutul geologic . 2. Adj . Referitor la paleogeofizică ( 1 ) . [ Pr . : - le - o - ge -

 

SEISMOGRAF

SEISMOGRÁF , seismografe , s . n . 1. Aparat care înregistrează grafic , în mod automat , momentul , durata și intensitatea mișcărilor seismice ; seismometru . 2. Aparat folosit în prospecțiuni geofizice , cu ajutorul căruia se înregistrează vibrațiile produse de anumite explozii subterane provocate în scopuri științifice . [ Pr . : se -

 

SEISMOLOGIE

SEISMOLOGÍE s . f . Ramură a geofizicii aplicate care se ocupă cu studiul cutremurelor de pământ . [ Pr . : se -

 

SEISMOMETRIE

SEISMOMETRÍE s . f . Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului , provocate prin explozii artificiale , mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora ; seismică . [ Pr . : se -