|
||
JABOU - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. JABÓU, jabouri, s.n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gîtului unei bluze, al unei rochii etc. și care se etalează pe piept ca o cravată. - Din fr. jabot.Sursa : DEX '98 JABÓU s. n. 1. volan de dantelă (la îmbrăcămintea femeiască), care atârnă pe piept ca o cravată. 2. formație de păr, de pene în regiunea pieptului la unele rase de câini, porumbei sau canari. (< fr. jabot)Sursa : neoficial jabóu s. n., art. jabóul; pl. jabóuriSursa : ortografic JABÓU \~ri n. Acesoriu de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) constând dintr-un volan de dantelă, muselină etc. care este fixat la baza gulerului unei bluze, cămăși, rochii etc. și atârnă în jos ca o cravată. /Sursa : NODEX JABÓU s.n. Volan de dantelă (mai ales) la îmbrăcămintea femeiască, care atârnă pe piept ca o cravată. [< fr. jabot].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru JABOURezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru JABOU. Duiliu Zamfirescu - O noapte în pădure Duiliu Zamfirescu - O noapte în pădure O noapte în pădure de Duiliu Zamfirescu Peste codri varsă luna Clarul feței visătoare, Luminînd ca-ntotdeauna Taina apei din izvoare. Unda se oprește-n maluri Și se umflă, se ridică, Crește, geme, bate-n valuri Și deodată se despică. Se desface apa-n două, Iese-o zînă din bolboacă Cărei ramurile plouă Sărutări de promoroacă. Rîd stejarii, fioroșii, Scot din flori mirezme teii, Ies din veacuri Făt-Frumoșii Și din cremene ies zmeii. Mura tremură pe viță, Ard din aripi licuricii, Vin zmeriți către Domniță Uriașii și piticii: Sîsîilă și Gînganul Vin călări pe rîși de munte, Caragață căpitanul Pe-un haram cu corn în frunte; Badea Vulpe din Straoane Vine în olac cu coadă, Bate patru lighioane De gîndești că le deznoadă; Ursu , vameș de prisacă, Ține hîțele lui slabe: Scoate sabia din teacă Și salută-n două labe. Vin cu toții, mic și mare, Și purtînd la coifuri mîna, Stau la front în nemișcare, Așteptînd să treacă Zîna. Zîna trece plutitoare În lumina albăstrie, Legănîndu-și pe izvoare Scurta ei călătorie. Și cum trece și se duce Ca o stea pe valea vremii, Ies voinicii la răscruce Din versetele poemii: ... |