|
|
||
|
Cuvântul LAURI nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: LAUR Vezi și:LAUR, ATROPINĂ, CIUMĂFAIE, DAFIN, FRAMEE ... Mai multe din DEX...LAURI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. LÁUR, lauri, s.m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); fig. glorie, victorie. * Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). * Expr. (Fam. în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. - Lat. laurus.Sursa : DEX '98 LÁUR s. 1. v. ciumăfaie. 2. v. dafin.Sursa : sinonime láur s. m., pl. láuriSursa : ortografic LÁUR \~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase și aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de \~. * Cunună de \~i cunună din frunzele acestui arbust oferită în trecut oamenilor iluştri în semn de înaltă prețuire. A culege \~ii a deveni celebru. A se culca pe \~i a fi satisfăcut de succesele obținute cândva. 2) Plantă erbacee veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă, folosită în medicină. * A mâncat \~ (sau \~i) sau doar n-am mâncat \~i! doar nu și-a (sau mi-am) ieșit din minți; vezi bine, n-a (sau n-am) înnebunit. /<lat. laurusSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru LAURIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 80 pentru LAURI. Dimitrie Anghel - Reflecțiile unui respins Dimitrie Anghel - Reflecţiile unui respins Reflecțiile unui respins de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , I, 33, 2 iunie 1912, p. 257. "Flacăra" îmi cere să fac un gest ostentativ împotriva nemuritorilor noștri. Răspund că l-am făcut în alte vremuri, cînd aveam mai multe iluzii, și că tirada aceea inofensivă a fost destul de popularizată pe scena Teatrului Național de poetul Colum, ca să am nevoie să mai reeditez un gest inutil. Am fost premiat atunci și n-am adormit pe laurii cîștigați, ci am lucrat înainte, conștient de mine, de drumul pe care merg. Ce-au făcut cei mai mulți dintre acei ce alcătuiesc neutrul corp nu știu. Afară de cîteva fericite excepții (vorbesc de "secția literară", bineînțeles), nu văd cîte pagini au adăogat consacrații operelor lor... "postume". Mîhnire eu nu resimt, căci, reluîndu-mi cărțile surgunite din incinta nemuririi, îmi aduc aminte cu drag, precum fac desigur și tovarășii mei, de ceasurile multe pe care le-am cheltuit ca să le scriu, de truda ce am pus-o spre mai bine, de mulțumirile ce le-am trăit cu fiece pagină și de toate speranțele ce le-am închis în ele. Aceste cei chemați să ne ... Mihai Eminescu - În van căta-veți... ... Mihai Eminescu - În van căta-veţi... În van căta-veți... de Mihai Eminescu În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i ... pânza, Rafael astăzi nu-i. Nu-nvie dalta-n mânile cele noi. Moartă rămâne Marmura grea sub ochiul mort. În van căta-veți ramuri de laur Mihai Eminescu - Asta vreu, dragul meu ... Nu, nu! Â Ce vrei dară, dragă, tu? Poate roza cea tăcută Care dulce se sărută Cu fluturii râzători? Â Ba nu, nu: cununa-n laur, Cinsă-n aur, aur, aur, Atunci este un tezaur: Asta vreu, Dragul meu! Â Iubești, dulce drăgulină, Doina mea de tainic dor Ca pe lira ... Ce vrei dară, dragă, tu? Poate visul mare, mare De mărire, răzbunare, Ce-l visează-a ei popor? Când în loc de glorii, laur Mihai Eminescu - Legenda cântărețului ... lacrimă a soarelui, dacă soarele a plâns vodată. În nopți cu lună, când se primbla prin întune[coa]sele dumbrăvi de laur ale castelului răsărit din rădăcini de stânci, ea auzea un glas frumos, parcă de privighetoare, totuși era de om. O arfă, asemenea sunetului blând și ... iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta, așa era de frumos. Într-o noapte, printre mreje de frunziș []întunecat de oliv și laur, suspenda luna ca o pavăză de aur, el sta-ngenuncheat la picioarele ei și, [cu] capul culcat în poalele-i albe, se uita lung și ... Ștefan Octavian Iosif - Către copaci ... Iosif . Umbrești culmi repezi, largi singurătăți, Dar nu-mi ești drag, întunecat stejar: Cu ramuri verzi tu-mpodobeai barbari Pustiitori de tronuri și cetăți. Tu, laur sterp, și mai prejos îmi pari: Tu minți, oricât de falnic verde-arăți Pe câmpul veșted, sau când, alte dăți, Luceai pe frunți pleșuve de ... Ștefan Octavian Iosif - Din italienește Ştefan Octavian Iosif - Din italieneşte Din italienește de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 28 septembrie 1908 S-a stins virtutea-n a Italiei țară, Ce-a fost regina lumii în vechime. De muzele Castaliei azi nime Nu poartă grijă; toți le delăsară. A laurului verde frunză rară E pîngărită într-un veac de crime Și lăcomie; iar din adîncime Desfrîul scoate fruntea dîrz afară. De ne-au lăsat străbunii-n zile bune Frumosul stil al versului și-al prozei, Nu-mi pare-a fi aceasta vreo minune... Ci vin' să plîngem zilele de față, Modernul gust ce-și are azi rapsozii Și decadența-n care se Ștefan Octavian Iosif - După o citire din Eminescu... Ştefan Octavian Iosif - După o citire din Eminescu... După o citire din Eminescu... de Ștefan Octavian Iosif Citesc... De sub pleoapă nu o dată Îmi scapără în jos, pe obrazul meu, O lacrimă... și te citesc mereu Și parcă te-aș citi întâia dată! Ce orizonturi nouă-mi luminezi Cu raza genială-a minții tale! O lume ideală tu-mi creezi Și peste toate-arunci un giulgi de jale Ce fâlfâie întunecat în aer... Și strunele pe care ning petale Suspină-amar, ca-n vis, abia atinse De degetele-ți palide și reci, De degetele-ți reci și-atât de pale... Scoțând sub mâna ta măiastră-un vaier... Și fruntea ta cu lauri o-ncununi, Cu crini, cu nuferi, ferigi din genuni, Cu trandafiri ce din grădini i-aduni... Plutind spre culmi cu aripile-ntinse, Învăluit în nouri, tu petreci În sfânta-apoteoză-a morții reci... O, numele tău sfânt poți să ți-l treci În cartea nemuririi necuprinse... Cât va mai izvodi glas omenesc, Un viers în dulcea limbă-armonioasă Din cea mai scundă și-umilită casă A preamăritului grai Ștefan Octavian Iosif - Unui luptător Ştefan Octavian Iosif - Unui luptător Unui luptător de Ștefan Octavian Iosif E mult de-atunci... și, totuși, ai crede c-adineauri Visai că lupți de-a valma cu zmei și cu balauri, Să dezrobești pe mândra copilă de-mpărat... E mult de-atunci... și, totuși, ai crede c-adineauri Visai pe-nvingătorul, încununat cu lauri, În lupta pentru bine, de-o lume admirat... Azi, obosit și sceptic, ai devenit cuminte, De visul de mărire râzi când ți-aduci aminte, Cum râzi și de himera minunii din povești; Dar te cuprinde jalea că te-ai jertfit durerii, Și-ai prăpădit o viață, luptând cu mici mizerii, Și n-ai avut o clipă norocul s-o Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie Noaptea de iunie de Alexandru Macedonski Musset a cugetat-o sorbind a ei răcoare Și stelele de aur din cerul luminos, Și tainica natură în falnica-i splendoare, Și tot ce se-ntrevede în haos, sus și jos, Și tot ce este-n suflet ca sfântă inspirare, Și tot ce este-n creier ca vis sau cugetare, Și tot ce este-n inimi ca patimi ori simțiri, Pe când, pe rând, veniră cu dulci însuflețiri S-alunece pe harpă-i, încet, ca o suflare Ce-mprăștie prin aer parfum de trandafiri; Musset a cugetat-o, dar el n-a scris-o. Oare Voi-va astăzi Muza din ceruri să coboare, În mantia-i eternă de aur și de-azur, Și tocmai de la Sena, ce curge maiestoasă, La Dâmbovița noastră, îngustă și tinoasă, Să facă să revibre divinul ei murmur? Și noi avem desigur un cer curat și-albastru Și inime voioase și inime-n dezastru, Și noi avem în aer parfum și melodii; Avem pe Heliade; Alecsandri, un astru; Avem Bolintinenii cu sfinte rapsodii; Avem Depărățenii, precum și Franța soră, Avut-atâtea genii apuse-n ... Andrei Bârseanu - Pe-al nostru steag e scris Unire ... e adevărul sfînt. Și-n cartea veșniciei scrie Că țări și neamuri vor pieri, Dar mîndra noastră Românie Etern, etern va înflori. Învingători cu verde laur Noi fruntea nu ne-o-mpodobim Nici scumpele grămezi de aur Drept răsplătire nu dorim. Știind că-n viața trecătoare Eterne fapte-am împlinit Și ... Cincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga Cincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga Lui Octavian Goga de Cincinat Pavelescu Când fruntea-n lauri ți-au încins-o zeii, Aș vrea să prind p-armura ta de fier, Erou ne-nfrânt în luptele ideii, O floare mică ce-a-nghețat de ger. Mai fragedă ca florile de stil Și albă ca zăpezile de munte, Să-ți amintească viața de copil Ursit să-și poarte steaua lui pe frunte. Să-ți re-nvieze codrii seculari, Cu ape reci ce-n clocot curg sub boltă, Ce-n ritmul lor, de mic, în Rășinari Ți-au cadențat a versului revoltă. Și azi pe culmi, când jalnic te ridici, Învolburat d-a gloriei cunună, Poate mireasma florii mele mici Te-o mângâia sub trăsnet și Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LAURIRezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru LAURI. LÁUR , lauri , s . m . 1. Dafin . ( La pl . ) Frunzele dafinului ( cu care se încununau odinioară eroii , poeții , oratorii ) ; fig . glorie , victorie . 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase , cu flori mici și cu fructe roșii ( Ilex aquifolium ) . 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut , cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă ; ciumăfaie ( Datura ... ATROPÍNĂ s . f . Alcaloid extras din mătrăgună , măselariță , laur ... CIUMĂFÁIE , ciumăfaie , s . f . Plantă erbacee medicinală foarte toxică , cu flori albe și cu semințe negre închise într - o capsulă cu țepi moi ; laur ... DÁFIN , dafini , s . m . Mic arbore din sudul Europei , cu frunze persistente , lucioase și aromatice și cu fructe ovale ; laur ... FRAMÉE , framei , s . f . ( În evul mediu , la popoarele germanice ) Lance de luptă de înălțimea unui om , cu vârful în forma unei frunze de laur |
||