|
|
||
Vezi și:POTROACĂ,
AUGUR,
CALTABOȘ,
DROB,
EXTISPICIU,
HARUSPICIU,
TOBĂ,
VINTRE,
VISCERE
... Mai multe din DEX...
MĂRUNTAIE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MĂRUNTÁIE s.f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale și la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate în cavitatea abdominală. * Expr. A ști toate măruntaiele (din cineva) a cunoaște gândurile cele mai ascunse (ale cuiva). ** Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adâncă a unui lucru; fund, adâncime, mijloc. ** Interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al gândirii, al sentimentelor și al conștiinței. [Pr.: -ta-ie] - Din lat. minutalia.Sursa : DEX '98 MĂRUNTÁIE s. pl. v. mărunt, mărunțiș.Sursa : sinonime MĂRUNTÁIE s. pl. 1. (ANAT.) viscere (pl.). 2. (ANAT.) (pop.) mărunțiș, vintre, (reg.) mărunțele (pl.). (\~le porcului.) 3. adânc, adâncime, afund, fund, profunzime, străfund, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În \~le pământului.)Sursa : sinonime măruntáie s. n. pl.Sursa : ortografic MĂRUNTÁIE f. la pl. 1) Organele din interiorul corpului la animal, păsări și oameni. 2) Totalitate a organelor interne comestibile ale animalelor. 3) fig. Partea interioară (adâncă) a unui lucru; adânc; străfund. [Sil. -ta-ie] /<lat. minutaliaSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru MĂRUNTAIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentru MĂRUNTAIE. ... păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr ... Alexandru Vlahuță - Vierme fudul Alexandru Vlahuţă - Vierme fudul Vierme fudul de Alexandru Vlahuță Lut însuflețit de raza vecinicei dumnezeiri, Aluat în care cerul cu pământu-i plămădit, Tainică verigă care leagă cele două firi: Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit. Vierme tăvălit în tină, care muști din cer cu dinții, Urieș semeț, pe care o suflare te doboară, Tu, a cărui mână scurmă măruntaiele științii Și a cărui cugetare ia nimicul drept comoară, În zadar te-ncerci a rupe pânza care te desparte De enigma nepătrunsă: Ce a fost? și ce va fi? Cartea facerii e noapte, iară cealaltă carte Nu e scrisă, sau de-i scrisă, nu ți-e dat a o citi. Ai în față și la spate două semne de-ntrebare, Tu-ți trudești, sărmane, mintea ca să afli vrun răspuns; Rătăcind ca un nemernic pe a vremurilor mare, Cerci zădarnică cercare în noianul nepătruns. Și când mintea ta zdrobită de nebuna-i alergare Abia poate să mai iasă din a vremii adâncime, Și când vezi că ziditorul n-a lăsat un drum pe care Să se urce orbul vierme pân la sfânta- ... Emil Gârleanu - Grivei Grivei de Emil Gârleanu E bătrân. Înțelege că-i bătrân, că-i netrebnic, că cele câteva zile ce i-au mai rămas sunt o povară pe capul tuturora. De când s-a și îmbolnăvit, nu-l mai strigă nimeni, nu-l mai mângâie nici o mână, nu se mai întoarce spre el nici o pereche de ochi. A slujit cu credință. Douăzeci de ani, vară și iarnă, în curtea aceasta a trăit și a păzit-o. În nopțile de toamnă, cu ploile repezi și pătrunzătoare, în nopțile de iarnă, cu vifornițele năprasnice, el nu stătea în cușca lui; suflând cu greu, încordându-și mușchii, căci era vânos, tăia troianul, cutreiera toate colțurile grădinii și, lătrând, dădea de știre că nu e chip să te poți apropia de casa stăpânului... Dar în seara aceea, când prinsese de pulpa piciorului pe hoțul care furase mere din pomul de lângă gard! Ani de-a rândul simțise durerile loviturii de ciomag pe care i-o dăduse atunci în creștetul capului. Și altă dată... Dar câte nu făcuse, câte nu suferise Grivei, dulăul credincios al curții! Însă vremea trece; viața, cu ... Gelu Vlaşin - Degung Degung de Gelu Vlașin să-mi ratez viața personală cârtița cu ochii lipiți de ecranul second hand altfel am prințipii curățatul unghiilor noaptea scotocesc măruntaiele rădăcinilor așa că uite și tu am ajuns cearcăne ban de argint în buzunarele mortului nevoie substanțială cu fața oglinzilor venețiene când doi și cu doi nu mai suntem ... cernând ușor o bură fină... Un leopard adult simțește deodată-n sânu-i o văpaie! Din creștet până-n vârful coadii, în creiere și-n măruntaie, Îl furnică un neastâmpăr nesuferit și nențeles... Din nările lui dilatate, suflări adânci și grele ies; Din ochii-i injectați de sânge, îi pică lacrime ... ... enorm, acuma, trosnind, e smuls din grop-adâncă Și ridicat din greu pe scripet... Dar blocul ultim nu-i sus încă, Și, din afund, din măruntaie, răcnește stânca: „Nu mai potâ€� „Proptele iute! Merg de râpă! mă surp cu fala-vă cu tot!â€� Morala Ades, visând prea vesel ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Şuer Șuer de Barbu Ștefănescu-Delavrancea La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită. Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului. Noaptea învăluie tot ca într-o trâmbă de întuneric. Prin crăpăturile ușii licăresc fâșii de lumină, ce se mișcă, ca și când s-ar țese, schimbându-se între ele. Înainte vreme, în așa loc și-așezau pragul cei care, biruiți de dorul libertății, fugeau de mincinosul trai al iobăgiei. N-aveau nici plug, nici boi, nici sapă. Pământul înțelenea nespart. Dar parcă se săturau cu bucuria de-a se mișca încotro i-or duce picioarele și cu goana ce dădeau în huzmetarii vitregi. Așa sta, în limpezimea câmpiilor, coliba haiducului cu poturi ceadirii, cu șerparul verde, smead la față, cu mustața rară și cu ochii ca solzul de crap. Șuer aține, în plaiuri depărtate, poteca arnăuților cu fes roșu și cu iatagan adus. Când făcu crucea, dând drumul murgului, Kira îi strigă, țintindu-l ... Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Prima zi Petruţ Pârvescu - Câmpia cu numere - Prima zi Câmpia cu numere (Prima zi) de Petruț Pârvescu Debut editorial în anul 1995, volumul a fost publicat de Editura Panteon, cu o prefață de George Vulturescu, carte premiată la cea de-a XIII – a ediție a Festivalului - concurs național de poezie și interpretare critică a operei eminesciene Porni luceafărul... , ed. 1995. II. mărturia păpădiei „Eu sunt singurătatea devenită Omâ€� (Nietzsche) 1. stau și contemplu acest echilibru frenetic bile și cuburi linii și plane gesturi arhitectonice ale celor trei timpuri obiective măsurăm o DIMENSIUNE mereu ACEEAȘI cu-nverșunare până la lacrima duioasă pândim încordați lama albastră a securii în aer călăul plictisit asudând deasupra butucului verde altoim veacul cu priceperi mărunte capul într-o parte ( o căpățână de varză murată) burta într-o parte (cu toate măruntaiele grămadă) degetele numărându-se cu-nfrigurare pe la spate sunt TOATE unu doi trei cinci șapte ZECE cu toate zece fericitul doar ochiul un mugure zemos voluptuos trage fermoarul pustiește totul între brazde de carne aburind veselii amorțite sclipesc în soare dogoritor 2. merită toate acestea osteneala prietene te ridici în genunchi ... Ion Luca Caragiale - La conac La conac de Ion Luca Caragiale Din Poenița vine domol la vale Silviu cel tânăr în buiestru țâcanit... N-are de ce să gonească; soarele nu s-a ridicat nici de două sulițe; înainte de nămiezi, are să ajungă la conac, la Sălcuța, dincolo de jumătatea drumului... Acolo stă un ceas, să dea grăunțe calului; până la toacă, e-n oraș la boierul. Gândindu-se la boierul, se pipăie-n sân - legătura cu banii stă bine. A trecut de cotul dealului la câmp deschis. E a doua zi de sfântul Gheorghe. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. La vale, în zare adâncă, sclipește undoind aerul dimineții calde, iar în păduriștea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui, păsările primăverii se-ngână și care de care se-ntrec în feluri de glasuri. - Da-ncotro, -ncotro, flăcăule? întreabă cineva din urmă pe tânărul călăreț. Acesta întoarce capul. Din urmă îl ajunge un alt călăreț. De unde a răsărit omul acesta? fiindcă, tot drumul, tânărul, măcar că și-a întors privirile de multe ori pe calea umblată, ... Petre Ispirescu - Cei trei frați împărați Petre Ispirescu - Cei trei fraţi împăraţi Cei trei frați împărați de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un biet om sărac. El avea femeie și trei copilași. Lucra bietul om de da pe brânci, zi și noapte, orice și pe unde găsea, și două în tei nu putea lega și el. Bieții copilași erau mai mult flămânzi decât sătui. Într-o dimineață, plecând la pădure ca să aducă ceva uscăturele pentru casă, văzu într-un copaci un cuib de pasăre, cum nu mai văzuse el până atunci. Se miră nițel, apoi parcă-i da cineva ghes, vru să știe ca ce fel de pasăre să fie aceea ce se adăpostea în astfel de cuib. Își lepădă calevrii, își scuipă în palme și se agăță de copaci ca să se urce în el. Încet, încet, el se sui până la cuib, se uită într-însul; pasărea nu era; când, ce să vaz? un ou ca de găină. Așa de frumos era oul și lucios, lucios, încât parcă-i era milă să puie mâna pe dânsul. În cele din urmă, îl luă și-l băgă în sân. După ce se dete jos, ... Mihai Eminescu - Antropomorfism ...  Ia pe mort în poala-i sacră, de-a lui haină îl despoaie; Ea îl spală-n apă sfântă, și în scumpe măruntaie Pun miresme felurite pentru jertfa mortuară. 'N-învârtiri misterioase peste focul vetrei sfinte, Ea-l întoarce, curățindu-l de lumeștile-i păcate. Palamarul ce slujește ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂRUNTAIERezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru MĂRUNTAIE. ... POTROÁCĂ , potroace , s . f . 1. ( La pl . ) Ciorbă din măruntaie de pasăre , acrită cu borș sau cu zeamă de varză ; măruntaie AUGÚR , auguri , ( 1 ) s . m . , augure , ( 2 ) s . n . ( În antichitatea romană ) 1. S . m . Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate . 2. S . n . Prevestire făcută de auguri ( 1 ) ; ... CALTABÓȘ , caltaboși , s . m . Un fel de cârnat făcut din măruntaie ... 2 , 3 ) , droburi , s . n . 1. S . m . Bucată , bulgăre mai mare de sare ; p . gener . bucată mare și compactă din ceva . 2. S . n . Măruntaie EXTISPÍCIU , extispicii , s . n . Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea HARUSPÍCIU , haruspicii , s . m . ( În Roma antică ) Preot despre care se credea că poate prezice viitorul prin examinarea măruntaielor animalelor ... multor obiecte de lemn sau de metal , fixe sau mobile , în formă de cilindru gol . 3. Mezel preparat din bucățele de carne , de slănină , de măruntaie ... VÍNTRE , vintre , s . f . ( Pop . ) 1. Pântece , abdomen , burtă . 2. ( La pl . ) Măruntaie ... VÍSCERE s . n . pl . Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor ( mai ales în cavitatea abdominală ) , la oameni și animale ; măruntaie |
||