|
|
||
|
Vezi și forma bază: OBLIGĂ Forme cu și fără diacritice ale cuvântului OBLIGA: OBLIGĂ.
OBLIGA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. OBLIGÁ, oblíg, vb. I. 1. Tranz. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. Tranz. și refl. A (se) îndatora. 3. Refl. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. - Din lat. obligare, fr. obliger.Sursa : DEX '98 OBLIGÁ vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a forța, a sili, (pop.) a osândi. (M-a \~ la inactivitate.) 5. v. reduce. 6. v. îndatora. 7. v. angaja.Sursa : sinonime obligá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. oblíg, 3 sg. și pl. oblígă; conj. prez. 3 sg. și pl. oblígeSursa : ortografic A SE OBLIGÁ mă oblíg intranz. A-și asuma sarcina; a se angaja; a se lega. [Sil. -bli-] /<lat. obligare, fr. obligerSursa : NODEX A OBLIG//Á oblíg tranz. 1) (persoane) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a forța; a constrânge; a impune. 2) (despre îndatoriri de ordin juridic sau moral) A face să fie dator; a îndatora. Legea \~ă. Noblețea lor ne \~ă. [Sil. -bli-] /<lat. obligare, fr. obligerSursa : NODEX OBLIGÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) îndatora. ** A da sau a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. 2. tr. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva). [P.i. oblíg. / < lat. obligare, cf. fr. obliger].Sursa : neologisme OBLIGÁ vb. I. tr., refl. a (se) îndatora. * a da, a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. II. tr. a constrânge. (< lat. obligare, fr. obliger)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||