|
|
||
|
Cuvântul OMOLOAGĂ nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: OMOLOG Vezi și:OMOLOG, OMOLOGIE, OMOTETIE ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului OMOLOAGĂ: OMOLOAGA.
OMOLOAGĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. OMOLÓG, -OÁGĂ, omologi, -oage, adj., s.m. 1. Adj. (Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) Care corespunde, care se află în corespondență. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanță organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite. 4. S.m. Persoană care deține o funcție oficială într-o organizație sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într-o altă organizație sau într-un alt stat. - Din fr. homologue.Sursa : DEX '98 OMOLÓG s. (POL.) corespondent.Sursa : sinonime omológ adj. m., s. m., pl. omológi; f. sg. omoloágă, pl. omoloágeSursa : ortografic OMOL//ÓG^1 \~oágă (\~ógi, \~oáge) 1) mat. (despre elemente ale diferitelor figuri geome-trice luate în raport unul cu altul) Între care există o anumită corespondență, bazată pe o relație. 2) biol. (despre organe luate în raport unul cu altul) Care se aseamănă după struc-tură și origine, dar diferă ca formă externă și funcții. /Sursa : NODEX OMOLÓ//G^2 \~gi m. Fiecare dintre persoanele cu funcții oficiale de același rang, privite în raport una față de alta (în alt stat sau în altă instituție). /Sursa : NODEX OMOLÓG, -OÁGĂ adj. 1. (Despre lucruri) Care corespund anumitor reguli, unei legi determinate. 2. (Despre laturi sau fețe în figuri omotetice) Care sunt paralele, de același sens sau de sens contrar. 3. (Despre substanțe organice) Care au funcțiuni și structuri analoage. 4. (Biol.; despre unele organe) Cu structură asemănătoare (și origine comună), dar cu formă și funcțiuni diferite. // s.m. Cel care îndeplinește aceeași funcțiune sau are o ocupație identică cu altcineva. [< fr. homologue, cf. gr. homologos - în armonie].Sursa : neologisme OMOLÓG, -OÁGĂ I. adj. 1. (despre puncte, laturi aparținând fiecare unei figuri) care se află într-o corespondență biunivocă. 2. (biol; despre organe) care au aceeași structură și origine, dar se deosebesc morfologic și funcțional. 3. (despre substanțe organice) cu funcțiuni și structuri analoage. II. s. m. 1. (chim.) substanță dintr-o clasă de substanțe care diferă de celelalte prin prezența grupării -CH^2-. 2. persoană oficială care deține aceeași funcție cu o alta. (< fr. homologue)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMOLOAGĂRezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru OMOLOAGĂ. OMOLÓG , - OÁGĂ , omologi , - oage , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată ) Care corespunde , care se află în corespondență . Laturi omoloage . 2. Adj . ( Despre o substanță organică ) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen . Hidrocarburi omoloage . 3. Adj . ( Biol . ; despre unele organe ) Care are structură asemănătoare și origine comună , dar formă externă și funcțiuni diferite . 4. S . m . Persoană care deține o funcție oficială într - o organizație sau într - un stat , privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într - o altă organizație sau într - un alt OMOLOGÍE , omologii , s . f . ( Biol . ) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite , datorită originii lor OMOTETÍE , omotetii , s . f . ( Geom . ) Relație între două figuri asemenea , în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într - un singur |
||