Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și formele bază: PAR,PARE,PĂREA,PARA

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului PARĂ: PARA, PÂRĂ, PÂRÂ, PARA, PÂRA, PÂRA.

 

PARĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PÁRĂ^1 s.f. Flacără, văpaie; p. ext. căldură dogoritoare, dogoare. * Loc. adj. De pară = roșu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor. * Expr. A trece (sau a sări) prin foc și pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc și pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare. Foc și pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat. ** Fig. Sentiment puternic și chinuitor; înflăcărare; chin sufletesc, dorință chinuitoare. - Din sl. para.

Sursa : DEX '98

 

PÁRĂ^2, pere, s.f. 1. Fructul părului^1. *Expr. A-i pica (sau a-i cădea cuiva) para în gură = a obține ceva fără efort, fără muncă. Nu plătește nici o pară putredă, se spune despre cineva sau ceva fără nici o valoare. 2. P. anal. Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. în formă de pară^2 (1). - Lat. pira.

Sursa : DEX '98

 

PÁRĂ s. v. bec, cartof, con.

Sursa : sinonime

 

PÁRĂ s. 1. v. flacără. 2. v. vâlvătaie. 3. v. dogoare.

Sursa : sinonime

 

páră (flacără) s. f., g.-d. art. párei

Sursa : ortografic

 

páră (fruct) s. f., g.-d. art. pérei; pl. pére

Sursa : ortografic

 

PÁRĂ^1 f. 1) Ansamblu de flăcări apărut în procesul arderii în mediu aerian; văpaie. * A se face foc și \~ a se înfuria. 2) Emanație fierbinte a unui izvor puternic de căldură; văpaie; dogoare. [G.-D. perei] /para

Sursa : NODEX

 

PÁRĂ^2 pére f. 1) Fruct al părului. * A-i cădea (sau a-i pica) cuiva para în gură a obține ceva fără eforturi. Când va face plopul pere și răchita micșunele niciodată. 2) Obiect care are forma unui asemenea fruct. [G.-D. perei] /<lat. pira

Sursa : NODEX

 

páră s.f. (pop.) 1. flacără, vâlvătaie, dogoare. 2. (fig.; înv.) tărie, intensitate. 3. (fig.; înv.) sentiment puternic; înflăcărare, chin sufletesc, dorință chinuitoare, foc. 4. (adv.; pe lângă verbul a roși) foarte intens, foarte tare. 5. (înv.) emanație puternică, exalație. 6. (înv.) sul de fum. 7. (reg.) trăznet. 8. (reg.) tăișul toporului.

Sursa : arhaisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.