|
|
||
Vezi și:VOLBURĂ,
BIBILURI,
BINIȘ,
CĂ,
LACRIMA-CHRISTI,
LEUCOREE,
NESTĂPÂNIT,
OPREG,
PERIMONTAN,
PLAI
... Mai multe din DEX...
POALĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. POÁLĂ, poale, s.f. I. 1. Partea de jos a unui veșmânt femeiesc sau a unor obiecte de îmbrăcăminte (încheiate în față); tivitură a unui obiect de îmbrăcăminte; partea de la talie în jos, mai larga, a unor veșminte; (pop.) fustă. * Loc. adv. La poala (sau la poalele) cuiva = a) înaintea, la picioarele cuiva; b) la voia, la bunul plac al cuiva. * Expr. A se ține de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta în preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se depărta de dânsa; b) a urmări cu insistență pe cineva, a se ține scai de cineva. A-l trage (pe cineva) copiii de poale = a avea copii mici, familie numeroasă, a avea greutăți familiale. (Fam.; despre femei) A ține (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lăsa (cuiva) prea multă libertate de acțiune, a-l ține din scurt, a dispune de cineva. A-și da poalele peste cap sau a-și lua (ori a-și pune) poalele în cap = a nu mai ține socoteală de nimic, a depăși orice limită; a da pe față un caracter josnic, imoral. A săruta poala (sau poalele) cuiva = a săruta partea de jos a hainei unui suveran în semn de supunere și respect, potrivit unui obicei azi ieșit din uz; a se închina; p. ext. a se prosterna, a se umili. ** (Plăcintă cu) poale (sau poalele)-n brâu = plăcintă făcută din bucăți pătrate de aluat, ale cărei colțuri se întorc peste umplutură, formând un fel de plic. 2. Partea corpului cuprinsă între brâu și genunchi, împreună cu partea de îmbrăcăminte corespunzătoare, la o persoană care șade; partea de jos și din față a unei fuste, a unui șorț etc. adusă în sus și ținută cu mâna sau prinsă în brâu, formând o adâncitură în care se pot aduna ori dure anumite lucruri. * Loc. adv. Cu poala = în cantitate mare, mult. * Expr. (Rar) A duce pe cineva în poală = a ocroti, a proteja pe cineva. ** Cantitatea de lucruri care pot fi duse într-o poală (I 2). O poală de ouă. 3. Spec. (La pl.) Bucată de pânză frumos lucrată cu care se împodobește o icoană sau cu care se acoperă masa din altar. 4. Parte marginală a unei piei (care acopere abdomenul și picioarele animalului). II. P. anal. 1. Margine a unei păduri situată de obicei mai în vale. 2. Parte a cerului mărginită de linia orizontului; zare. 3. (La pl.) Zonă mai larga de la baza unei forme de relief înalte (munte, deal, pisc etc.). ** Partea de jos a unei clădiri, a unui zid; bază, temelie. ** Partea de jos a coroanei unui copac. III. Compuse: (Bot.) poala-rândunicii sau poala-Maicii-Domnului = volbură; poala-Sfintei-Marii = plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpină înaltă, cu frunze mici, aromate și flori albe (Nepeta nuda). IV. (Pop.; în sintagma) Poală albă = leucoree. - Din sl. pola.Sursa : DEX '98 POÁLĂ s. v. buberic, ciclu, menstruație, period.Sursa : sinonime POÁLĂ s. 1. (reg.) rochie. (\~ a unui veșmânt.) 2. v. bază.Sursa : sinonime poálă s. f., g.-d. art. poálei; pl. poáleSursa : ortografic POÁL//Ă \~e f. 1) Partea de la talie în jos a unui obiect de îmbrăcăminte. * A trage (pe cineva) de \~e a) a atrage atenția cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugăminți. A ține (pe cineva) lângă (sau la) \~ele sale a nu-i da cuiva prea multă libertate. A se ține de \~a (sau \~ele) mamei a sta numai lângă mama. \~ albă scurgere vaginală de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adâncitură formată prin ridicarea părții de jos a unei rochii, fuste sau a unui șorț (în care se pot pune diferite obiecte). * Plăcintă (cu) \~e (sau \~ele-n brâu) v. PLĂCINTĂ. \~a-rândunicii plantă agățătoare cu flori albe sau roz care au formă de pâlnie; volbură. 3) Cantitate de obiecte cât pot încăpea într-o astfel de adâncitură. O \~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brâu și genunchi (împreună cu îmbrăcămintea) la o persoană care șade. 5) Partea de jos a unei ridicături. \~ele dealului. * \~ele pădurii marginea unei păduri. \~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /Sursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru POALĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 248 pentru POALĂ. Ștefan Petică - La poalele crângului Ştefan Petică - La poalele crângului La poalele crângului de Ștefan Petică 1900 Pe iarbă verde, cu capul în mâni, pe gânduri. Visez. Dinaintea mea un cosaș zbârnâie un cântec monoton și un toporaș galben întinde petalele lui lacome de sărutări spre mine. E lumină în aer, lumină multă și toate celea sclipesc, desfășoară o bogăție orbitoare de culori. Soarele trimite raze fierbinți cari-ți amintesc momente de profundă senzualitate... Ridic capul. Un nor cenușiu s-a înfipt în albastrul clasic, adânc al cerului, precum se înfige un cuget rău într-o inimă nevinovată. Sunt fericit. Senzații dulci mă năvălesc și pare că mă doboară, atât sunt de multe și atât sunt de intense. Sufletul meu zboară lin spre Dumnezeu, marele Pan, care pe toate le cuprinde și pe toate le simte. De pe mugurii plini de sevă se desprind sărutări sub îmbrățișarea caldă a razelor de soare, și sărutările zboară prin văzduhul clar și trezesc în minte-mi icoane de dragosti apuse. Iubirea veche, mare, puternică reînvie în sufletul meu pribeag. În noaptea accea, ah, cât n-am simțit eu în noaptea aceea! Sunt fiorii omorâtor de dulci ai iubirii senzuale – iubirea mea era ... Vasile Alecsandri - Pe sub poale de pădure Vasile Alecsandri - Pe sub poale de pădure Pe sub poale de pădure Merg copilele la mure, Nevestele la alune Și râd ca niște nebune. Eu m-am dus să tai nuiele Și prin huci am dat de ele. Venit-a ploaie cu vânt De le-a țipat la pământ. Eu am fost băiat milos, M-am lăsat cu ele jos Și le-am mâncat murele Și le-am mușcat Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea) ... dormi... Când m-am dășteptat, bunica isprăvise caierul. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii, niciodată n-am putut asculta un basm întreg. Avea o poală George Coşbuc - Aghiotantul Aghiotantul de George Coșbuc Fugarule-al meu, tu te zbuciumi bătut Și te miri că mă clatin în scară! Tu crezi că mi-e teamă de timpul pierdut? Vai nu, ci de mine că-s fiară! Atunci la plecare plânsesem tustrei Și mama, sărmana, bătrână Ținându-ne-alături în mâinile ei De-o parte și de-alta de mână, Sta-n poartă la drum și vorbea-ncetinel, Și mie, zicându-mi pe nume: Ești frate mai mare și-ai grijă de el, Voi singuri ai mamei pe lume! Acum el e mort și departe de-ai săi Și parca-mi tot sună cum geme. Dar eu alergam la redută, prin văi, S-ajung cu porunca la vreme. Mușcase cu gura pământul de chin, Și strânse pământul în mână; Întreaga sa față și părul său plin De sânge-nchegat cu țărână. Luându-l în brațe mi-l dusei apoi La umbră sub poala pădurii, Spălându-i pe gene lipitul noroi Și spumele crunte-ale gurii Și-nceț ridicându-l de spate puțin Îi pusei la gura-ncleștată Să prindă din ploscă vrun picur de vin, Dar moale căzut-a deodată. Și iarbă smulgând i-am ... ... i cântă Să rămâi curat, ca fața Soarelui de sus. Dormi în pace și te scoală Tânăr plugărel! Azi prin somn mi-ai râs în poală Și te-am dus plângând sub cruce. Maica Domnului când vine Pune-o mână peste tine, Măr de aur ea-ți aduce Să te joci ... George Topîrceanu - Balada munților George Topîrceanu - Balada munţilor Balada munților de George Topîrceanu I S-au ivit pe rând în soare, Jos, la capătul potecii, Turma albă de mioare, Noatinele și berbecii. Sunet de tălăngi se-ngână. Sub poiana din Fruntarii, Zăbovește-n deal la stână Baciul Toma cu măgarii. El se pleacă din cărare Și tot leagă și dezleagă, Cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă: Maldăr de tărhaturi grele Cu desagi, căldări și pături, Că de-abia pot sta sub ele Doi măgari voinici alături. Gata!... Baciul stă pe gânduri, Peste frunte mâna-și duce. Se ridică-n două rânduri Și domol își face cruce. Apoi cată lung spre creste Și spre țarcurile goale... Și convoiul, fără veste, A pornit încet la vale. Cerul și-a schimbat veșmântul. Ploaia parcă stă să-nceapă. Printre brazi coboară vântul Ca un foșnet lung de apă. Adâncit în gânduri multe Baciul stă și nu-și dă seamă C-a rămas în loc s-asculte... După el, călcând cu teamă, Merg tăcuții lui prieteni Prin sălbatice pripoare, Pe sub poale verzi de cetini, Pe potecă fără soare, Ori străbat în pas alene Luminișuri fără flori, Singuratice poiene Cu mesteceni visători... ... Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană Oaia năzdrăvană Baladă populară culeasă de Gh. Dem. Teodorescu . Lacu-Sărat—Brăila La Picior-de-Munte, Pe dealuri mărunte, Prin plaiuri tăcute, De vânturi bătute, Urcă și scoboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi, Cu harnici dulăi, Ș-un mândru cioban, Tânăr moldovean, Cu trei dorojani, Feciori de mocani. Sub poale de munte, Pe dealuri mărunte, Prin crânguri tăcute, Apa-i răcoroasă, Frunza e umbroasă Și iarba pletoasă Apa de băut, Frunza de șezut, Iarba de păscut. Foaie ș-o lalea, Cioban, d-ajungea, Crângul de vedea, Stân-apropia, Semn i se făcea Și-n loc se oprea, Dulăi odihnea Pe gânduri cădea. Dar pe când ședea De se tot gândea, O oaie bârsană, Oaie năzdrăvană, Nici iarbă păștea, Nici apă nu bea, Nici umbra-i plăcea, Ci mereu umbla Și mereu zbiera. Cioban, d-o vedea, Lângă ea se da Și mi-o cerceta Și mi-o întreba — Oiță, oiță, Oiță plăviță, Oiță bălană, Cu lână bârsană, De trei zile-ncoace Gurița nu-ți tace! Apa rău îți face, Ori iarba nu-ți place, Ori nu-ți vine bine Să mai fii cu mine? Oița bârsană, Oaie ... Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei Mihai Eminescu - În căutarea Şeherazadei În căutarea Șeherazadei de Mihai Eminescu În mări de nord, în hale lungi și sure M-am coborât și am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima femeii, În stele i-am topit aurul din plete, În poale-am scuturat piatra cameii, Din ochi i-am sărutat priviri șirete, De umeri rezemat am râs cu dânsa Ș-am potolit din gură-i lunga sete De-amor. Apoi m-am dus  ea plâns-a. Mi-a deschis marea porțile-i albastre Și Nordul frig durerea-mi caldă stins-a. M-am dus spre Sud  und-insule ca glastre Gigantici se ridic din sfânta mare, C-oștiri de flori, semănături de astre. Și și-a îmflat eterna mea cântare Aripele de pară-n cer pornite, Pân-am pierdut pământu-n depărtare, De unde-albastre scândure-s urnite. De gânduri negre-i grea antica-mi navă: Nu știu pe vane căi-s ori menite? Viața mea-i ca lanul de otavă: E șeasă făr-adânc și înălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah, ce văd? E ... Vasile Alecsandri - Doina voinicească 7 Vasile Alecsandri - Doina voinicească 7 Sub poale de codru verde [1] O zare de foc se vede Și la zarea focului Stau voinicii codrului! Nu știu zece sau cincisprece Sau peste sută mai trece. Știu că beau vinațe reci Și că frig vreo cinci berbeci. Dar nu-i frig ei cum se frige, Ci-i anină prin cârlige Și-i întorc prin belciuge Să le facă carnea dulce. Iar cum sta și ospăta Căpitanul șuiera, Ei ospățul și-l lăsau Și la luptă alergau; Luptau ei cât ce luptau, Potirașii alungau, Da-n codru când se-ntorceau Nici un os nu mai găseau, Că-n urma voinicilor Calcă ceata lupilor De prin fundul codrilor. ↑ Unii lăutari cântă această Doină în următorul chip: Sub poale de codru verde O zare de foc se vede, Iar la zarea focului Stau haiducii codrului, Nu știu zece sau cincisprece Ori peste sută mai trece, Ci mi-și frige un berbece, Dar nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cârlige Și-l întoarce prin belciuge Ca să-i fie carnea dulce. Sub umbră de păducel Voinicii mănânc din el Și din gură zic astfel: ,,Codre, codre înfrunzit, Ține-mă-n ... Vasile Alecsandri - Imn lui Ștefan cel Mare Vasile Alecsandri - Imn lui Ştefan cel Mare Imn lui Ștefan cel Mare de Vasile Alecsandri cântat la serbarea junimii academice dată în memoria acestui domn la mănăstirea Putna, în 15/27 august 1871 La poalele Carpaților, Sub vechiul tău mormânt, Dormi, erou al românilor, O! Ștefan, erou sfânt! Ca sentinele falnice Carpații te păzesc Și de sublima-ți glorie Cu secolii șoptesc. Când tremurau popoarele Sub aprigii păgâni, Tu le-apărai cu brațele Vitejilor români. Cu drag privindu-ți patria Și moartea cu dispreț, Măreț în sânul luptelor, Și-n pace-ai fost măreț. În cer apune soarele Stingând razele lui, Dar într-a noastre suflete În veci tu nu apui! Prin negura trecutului, O! soare-nvingător. Lumini cu raze splendide, Prezent și viitor. În timpul vitejiilor, Cuprins de-un sacru dor, Visai unirea Daciei Cu-o turmă ș-un păstor; O! mare umbră-eroică, Privește visul tău: Uniți suntem în cugete, Uniți în Dumnezeu. În poalele Carpaților, La vechiul tău mormânt, Toți în genunchi, o! Ștefane, Depunem jurământ: Un gând s-avem în numele Românului popor, Aprinși de-amorul gloriei Ș-al patriei Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscenţă din tinereţele pedagogului Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului de Ion Luca Caragiale Era la școala no. 1 de băieți „Decebal" din urbea G... Trei ani de-a rândul, din clasa întâia primară și până-n a treia, doi școlari eminenți și-au disputat cununa de merișor, smulgând admirația profesorilor, revizorilor, inspectorilor și tutulor autorităților. Acești doi școlari sunt Artur Ionescu și Ioniță Păunescu. Cel dântâi este fiul unic al lui d. Mandache Ionescu, mare proprietar, omul cel mai influent și mai cu greutate din tot județul și stâlpul oricărui guvern. Asta e bine; căci fără d. Mandache cu greu s-ar putea guverna în acel județ. Cel d-al doilea este copilul natural al Păunii văduvei, menajeră, care trăiește cu lucrul pe la case boierești. În clasa întâia au obținut: Artur Ionescu, media 9 și fracția 97 și trei sferturi; Ioniță Păunescu, media 9 și fracția 98 și un sfert. Premiul întâi cu cunună: Ioniță. În clasa a doua: Artur Ionescu, media 9 și fracția 98 și jumătate; . Ioniță Păunescu, media 9 și fracția 99 și un sfert. Premiul întâi cu cunună: iar ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POALĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru POALĂ. VÓLBURĂ , volburi , s . f . I. 1. Vânt puternic cu vârtejuri ; vârtej ; p . ext . furtună . 2. Vârtej de apă ; vâltoare , bulboană . II. Plantă erbacee cu tulpina subțire , târâtoare sau agățătoare , cu flori albe sau roz , având corola în formă de pâlnie ; rochița - rândunicii , poala - rândunicii , poala - Maicii - Domnului , adormițele ( Convolvulus arvensis ) . [ Var . : hólbură , bólbură . s . BIBÍLURI s . n . pl . Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori ( aplicată la guler , la mâneci sau la poalele BINÍȘ , binișuri , s . n . Haină boierească lungă de ceremonie , cu mânecile largi și despicate , strânsă pe bust și largă în poale , căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari . [ Var . : ( înv . și reg . ) beníș s . CĂ conj . 1. Introduce propoziții subordonate : a ) completive ; Am spus că nu pot veni ; b ) subiective : Așa - i c - a venit și rândul meu ? ; c ) atributive : Gândul că nu pot pleca mă chinuie ; d ) ( cauzale ) căci , fiindcă . Hai acasă că - i târziu ; e ) ( consecutive ) încât , de . E atât de slab , că - l bate vântul ; f ) ( concesive ) deși , cu toate că , măcar că . Și omul , că - i om , și nu poate să înțeleagă ; g ) ( temporale ) după ce , când . Acum că ne - am odihnit , pot să - ți povestesc întâmplarea . 2. ( Pop . ) Și . Să care bărbatul cu carul și femeia să împrăștie cu poala , că tot se isprăvește . 3. ( În expr . ) Nici că = nu . ( Adversativ ) Numai că = dar , însă . 4. Într - adevăr , așa e . Că bine zici d - ta . 5. De ce ( nu ) ! cum ( nu ) ! Că nu mai vine odată . 6. Doar . Da cum nu ! Că nu mi - oi feșteli eu obrazul ! 7. ( În formarea unor loc . ) Cum că , după ce că , măcar că LÁCRIMA - CHRISTI - CHRISTI s . n . Vin muscat care provine din viile de la poalele ... LEUCORÉE s . f . Scurgere vaginală de lichid albicios , mucos , uneori purulent ; poală NESTĂPÂNÍT , - Ă , nestăpâniți , - te , adj . Care nu poale fi oprit ; care nu se poate stăpâni ; nestăvilit , nedomolit , năvalnic . - Ne - + OPRÉG , oprege , s . n . Piesă caracteristică portului popular din unele regiuni ale țării , alcătuită dintr - o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură , cu franjuri colorate , purtată peste poalele cămășii , în față și în spate sau numai în PERIMONTÁN , - Ă , perimontani , - e , adj . ( Despre forme de relief , regiuni etc . ) Situat în jurul munților , la poalele acestora . - Peri - + PLAI , plaiuri , s . n . 1. Versant al unui munte sau al unui deal ; creastă , culme , vârf al unui munte sau al unui deal ; p . gener . munte , deal mare . 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană , acoperită în general cu pășuni . 3. Drum ( sau cărare ) care face legătura între poala și creasta unui munte ; potecă . 4. Regiune , ținut ; ( la pl . ) meleaguri . 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor ( mai ales a celor de munte ) în evul mediu , în Țara Românească ; plasă . - Et . Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||