|
|
||
Vezi și:DEPARAZITARE,
RADIOASTRONOMIE,
RADIOBALIZĂ,
BANDĂ,
INFRAROȘU,
JIGHER,
RADIOTELEFONIE
... Mai multe din DEX...
RADIOELECTRIC - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. RADIOELÉCTRIC, -Ă, radioelectrici, -ce, adj. Care aparține radioelectricității, privitor la radioelectricitate, studiat de radioelectricitate. [Pr.: -di-o-] - Din fr. radioélectrique.Sursa : DEX '98 radioeléctric adj. m. (sil. -di-o-) electricSursa : ortografic RADIOELÉCTRI//C \~că (\~ci, \~ce) Care ține de radioelectricitate; propriu radioelectricității. [Sil. -di-o-] /Sursa : NODEX RADIOELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la radioelectricitate. [Cf. fr. radioélectrique].Sursa : neologisme RADIOELÉCTRIC, -Ă adj. referitor la radioelectricitate. (< fr. radioélectrique)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RADIOELECTRICRezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru RADIOELECTRIC. DEPARAZITÁRE , deparazitări , s . f . 1. Acțiunea de a deparazita și rezultatul ei ; distrugere a paraziților ; despăduchere . 2. ( Tehn . ; în sintagma ) Deparazitare radioelectrică = combatere a perturbațiilor radioelectrice produse de instalațiile tehnice ( paraziți industriali ) prin acționarea directă asupra surselor care le RADIOASTRONOMÍE s . f . Studiul fenomenelor din univers cu ajutorul undelor radioelectrice emise de corpurile din spațiul cosmic și al undelor radioelectrice emise de pe Pământ și reflectate de aceste corpuri . [ Pr . : - di - RADIOBALÍZĂ , radiobalize , s . f . Aparat terestru de radionavigație care indică trecerea unei aeronave deasupra unui anumit punct geografic , prin emiterea unor unde radioelectrice sau prin reflectarea unor unde radioelectrice recepționate ; radiofar . [ Pr . : - di - BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ... INFRARÓȘU , - IE , infraroșii , adj . , s . n . 1. Adj . ( În sintagma ) Radiații infraroșii = radiații electromagnetice invizibile , penetrante , cu efect termic pronunțat , situate în spectru între limita roșie a domeniului luminii vizibile și microundele radioelectrice . 2. S . n . Domeniu spectral al radiațiilor infraroșii , situat între limita roșie a spectrului vizibil și radiațiile hertziene . - Infra - + roșu ( după fr . JÍGHER , jigheruri ( jighere ) , s . n . 1. ( Text . ) Mașină pentru vopsit pânza . 2. ( Elt . ) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice . [ Scris și : RADIOTELEFONÍE s . f . Sistem de comunicație telefonică radioelectrică , în ambele sensuri , cu ajutorul a două posturi de radioemisiune și a două posturi de radiorecepție . [ Pr . : - di - |
||