|
|
||
|
Cuvântul ULTIMI nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: ULTIM Vezi și:ULTIM, CUSTODE, FINAL, ULTIMO, ÎNCHEIETOR, ȘES, AALENIAN, ACVITANIAN, ALBIAN, AMFIMACRU, ANTEPENULTIM ... Mai multe din DEX...ULTIMI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Care este cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. * Ultima oră = rubrică având cele mai noi știri dintr-o gazetă. - Din lat. ultimus, it. ultimo.Sursa : DEX '98 Ultim ≠ întâi, primSursa : antonime ÚLTIM adj. 1. v. final. 2. v. suprem.Sursa : sinonime últim adj. m., pl. últimi; f. sg. últimă, pl. últime, art. últimeleSursa : ortografic ÚLTIM \~ă (\~i, \~e) și substantival 1) Care este cel mai de pe urmă într-o ierarhie. \~ul număr al revistei. \~ul loc la competiție. * \~ul preț preț stabilit irevocabil. Până la \~a suflare (sau picătură de sânge) până la sfârșitul vieții. Până la \~ul toți. 2) Care rămâne în urmă; care se află în coadă; codaș. 3) Care este cel mai aproape de momentul de față; de curând. \~ele știri. * \~a oră rubrică în ziare sau emisiune la radio sau la televiziune în care se prezintă cele mai noi știri. /<lat. ultimus, it. ultimoSursa : NODEX ÚLTIM, -Ă adj. Cel din urmă. ** Ultima oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri sosite la redacție. [< lat. ultimus, superlativ al lui ultra - dincolo, cf. fr. ultime, it. ultimo].Sursa : neologisme ÚLTIM, -Ă adj. cel din urmă. o ă oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri sosite la redacție. (< lat. ultimus, it. ultimo)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ULTIMIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 245 pentru ULTIMI. Cincinat Pavelescu - Ultima simfonie Cincinat Pavelescu - Ultima simfonie Ultima simfonie de Cincinat Pavelescu Niște cântece-n surdină șir de note-abia șoptite, Voci d-argint și voci de aur de copii și de fecioare, Vagi acorduri rătăcite dintr-o muzică ce moare, Și ecoul prinde-n treacăt note-n zare risipite. Dureroasa fâșiere-a unor frunze veștejite, Tremurarea unor coarde mistice și plângătoare, Peste care un maestru plimbă degete ușoare, Evocând melancolia unei patimi năbușite. Larma surdă și blajină a zăpezii ce s-așterne Punând albu-ndolierii peste negru-ngropăciunii, Voci de orgă, reci și grave cum sunt nopțile eterne. La mormântul meu această orchestrare vă implor: Fără lacrimi, fără vorbe și în ritmul rugăciunii, În tăcere și în noapte, să cobor, să Cincinat Pavelescu - Ultima verba Cincinat Pavelescu - Ultima verba Ultima verba de Cincinat Pavelescu Sub noaptea fără stele, ce trist și-nalță glasul Acel care fusese Isus... Veniți, veniți! Toți morții din morminte sculați-vă, e ceasul! Vin taina s-o dezvălui din moarte vă treziți! Și-atunci, din toată lumea, mulțimile-adormite, Sutimi și milioane de morți se deșteptau; Pe când de sub lințoliu enormele-i orbite, O tragică durere afară scăpărau... Și el, mai trist ca-n noaptea când se ruga pe munte, Sub umbra tremurată a verzilor măslini, Când se roșise alba-i sudoare de pe frunte, Mai trist ca pe calvarul însângerat de spini, Le zise: Biată turmă în noapte rătăcită, Eu v-am mințit odată când vă spuneam că sus V-așteaptă după moarte o viață fericită, Căci Tatăl nostru nu e, și serafimii nu-s! Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră, De unde larma lumii se pierde-n infinit, Și viu ca să adaug o pagină de umbră La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit. Să n-așteptați zadarnic fanfara-nvietoare, Căci cerul plin de îngeri e-o pânză de tablou... Eu rătăcesc de veacuri prin golul fără soare, Și chem și- ... Dimitrie Anghel - Ultimele pagini Dimitrie Anghel - Ultimele pagini Ultimele pagini de Dimitrie Anghel O, misterioasă și tainică pasăre cu nevăzute aripi, suflet, cum știi tu să renaști și să-ți iei zborul din nou ; Phoenix misterios, ce dreptate am avut să cred în tine, cînd am început să scriu primele pagini ale acestui volum ! Ca un Lazăr reînviat, mi-am scuturat giulgiul albelor pagini și am privit din nou viața și n-am blestemat-o ca dînsul, ci cu soarele ce mi-l dăruia primăvara, cu viorelele și toporașii presărați subt pașii mei, cu galbena floare a cornilor timpurii înfloriți, cu sfiosul verde ce abia îndrăznia să mijească în vîrful fragedelor ramuri de liliac, m-am bucurat și am binecuvîntat prisosul de putere ce rămăsese în mine. Albe, zăpezile acum se aștern, mistice roze de jăratec fărîmă focul în gura vetrei, prietenos luminează cercul alb de lumină subt globul lămpii, spre seară, și noile mele visuri laolaltă cu gîndurile vechi, trecutele mele amintiri și cele de mai curînd, se strîng iarăși în jurul meu și mă îmbie să nu le las să piară și să le dau prinosul ce li se cuvine. Tihnitul sanatoriu, cu mobilele lui albe, îmi revine în ... Miron Pompiliu - Ultimul dor Ultimul dor de Miron Pompiliu Acolo unde lângă râu Se-nșir' răchiți bătrâne, Se duce gândul meu ades, Se duce azi și mâine. Acolo-i satu-ncununat Cu-a nucilor verdeață, Ferice-acolo am trăit A vieții dimineață. Bisericuța cea de lemn Și azi e vie-n minte-mi; Căsuța cu doi plopi la drum O văd parcă nainte-mi. Și parcă din grădină ies S-apuc pe ulicioara Ce duce la ogor, țiind De mână surioara. Ah! cugetul mi-e ne-mpăcat Căci am pornit în lume, Căci am fost surd la tristul plâns Al iubitoarei mume! Ca roua s-au topit, s-au dus Iluziile toate, Și sufletu-mi înstrăinat De jale nu mai poate. Și dacă din atâtea flori Nici una nu-mi rămâne, Un singur gând, un singur dor De suflet se mai ține... De n-am putut ca să trăiesc De scumpul sat aproape, La cea biserica de lemn Când oi muri mă-ngroape. S-ascult prin somnul cel de veci Cetaniile sfinte, Ș-acele cânturi ce-mi aduc De-a mea pruncie-aminte; Să mai ascult ca de demult Cum seara toaca bate, ... Iacob Negruzzi - Ultima lacrimă Iacob Negruzzi - Ultima lacrimă Ultima lacrimă de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Într-o fatală, crudă oară Grozav eu am jurat Să smulg din peptul meu afară Amoru-mi înfocat. L-am smuls!... și mult în depărtare Am plâns și am jălit Până timpul blând, cu îndurare, Durerea mi-a gonit. Și azi din nou ca mai 'nainte Simt un suspin amar Și văd o lacrimă fierbinte În ochi lucindu-mi iar... Ce vrei tu, lacrimă amară Ce vrei, adânc suspin, Vrei tu ca să înceapă iară Amorul ș'al meu chin? Nu! — grabnic lacrima va trece, Pe cer cum trece-un nor Stropind duios mormântul rece Al stinsului Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune Ultima emisiune de Ion Luca Caragiale La răspântia unei mahalale mărginașe, strălucește de departe în fel de fel de fețe geamlâcul unei cârciume, razele lămpii din tavan trecând afară prin clondire pline cu deosebite vopseli străvezii. Afară e o vreme câinească; plouă ca prin sită și bate vânt rece. Începe iarna. A-nnoptat bine. Prin dâra de lumină, se vede o umbră înaintând cu pași grăbiți. Umbra urmează calea luminată, ferindu-se de băltoace, se apropie și intră în cârciumă. — Bună seara. — Bună seara, d-le Iancule, răspunde negustorul de la tarabă. — E cineva d-ai noștri p-aci? — Încă n-a venit nimeni. — Nici d. Tomița? — Nu... Pesemne s-a mai abătut pe undeva; dar trebuie să pice acuma. Persoana care a intrat și întreabă de domnul Tomița este domnul Iancu Bucătarul. E un om ca de șaizeci de ani; dar cam prea trecut pentru vârsta lui. A și pătimit multe. De mic, fiind copilul unui rob, bucătar vestit pe vremea lui, a învățat arta culinară de la tată-său, pe care l- ... Ion Luca Caragiale - Ultima oră Ion Luca Caragiale - Ultima oră Ultima oră de Ion Luca Caragiale 1900 Mă aflam în toiul conflictului româno-bulgar, în parcul de la Sinaia. Vreme splendidă, deși prea călduroasă, și o mișcare neobicinuită: pe de o parte afluența trenurilor de plăcere, ale căror bilete, fiindcă lunea cădea între două sărbători, erau valabile până miercuri dimineața; astfel, se-ngrămădea lumea pentru bâlciul de a doua zi marți, sf. Maria, când e și hramul mănăstirii; pe de altă parte, era hotărâtă pentru după amiazi plecarea suveranilor noștri spre străinătate. Fizionomia parcului era destul de caracteristică. Persoanele oficiale - curtea regală era în mare doliu - redingotă și mănuși negre, pălărie înaltă; generalii și ofițerii în uniformă de mare ținută; mult public de elită și lume de jos destulă. Unii steteau la mese în fața bufetului, pe când alții se plimbau în sus și-n jos. Așteptând să-mi aducă o cafea, mă pomenesc bătut pe umăr cu multă discreție... Un amic, reporter de ziar. A venit să asiste la plecarea suveranilor, spre a face cuvenita dare de seamă în ziarul său, un ziar foarte belicos. - Ai aflat? - Ce? zic eu. - Care va să zică, nu știi nimic? - ... Matilda Cugler-Poni - Ultima dorință Matilda Cugler-Poni - Ultima dorinţă Ultima dorință de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție În pădurea înverzită Să-mi săpați mormîntul meu, Unde nu-s nici cruci, nici pietre, Unde nu-i pămîntul greu! Căci mult greu am dus în lume, Pan' ce viața-mi s'a sfîrșit, Pan' ce sufletul în mine De durere s'a sdrobit. Numai blânde lăcrimiore Semănați-mi pe mormînt, Ca să scie toți, că lacrimi Mi-a fost partea pe Cincinat Pavelescu - Ultima verba (Pavelescu, 2) Cincinat Pavelescu - Ultima verba (Pavelescu, 2) Ultima verba de Cincinat Pavelescu Pe groapa mea, prieteni, să nu fie Nici monumente-n marmură sculptate, Și nici cavou de piatră cenușie; Căci n-am iubit sclavia din palate. Mormânt uitat ca trista sărăcie, Dar să respir și-acolo-n libertate; Coroane nu cu frunze argintate, Și nici discurs, și nici vreo elegie. Dar de e drept că jalea vă străpunge, Spuneți-i Ei la groapa mea să vie... Și voi fugiți... În liniștea pustie, Din ochii-i dulci o lacrimă mi- Ion Luca Caragiale - Ultimele gogoși calde Ion Luca Caragiale - Ultimele gogoşi calde Ultimele gogoși calde de Ion Luca Caragiale Ultimele gogoși calde [I] (Serviciul telegrafic particular) Țarigrad, marți, Ședința Parlamentului. - Deputatul Gianabet interpelează pe ministrul de resbel, în privința bombelor cu cari se bombardează orașele românești. Interpelatorul întreabă, dacă ministrul știe pentru ce ghiulelele nu bat la țintă și nu fac explozie, spre rușinea lui Abdul-Kerim. Ministrul răspunde: ioc ! Dupe răspunsul ministrului, Parlamentul votează o moțiune de sictir ministerului, formulată de interpelator. Anasini-Zavrac, capul centrului drept, este chemat a forma noul cabinet. Vidin, marți seara. Materialul de artilerie din cetate a tras reveneală. Bombardarea cetății a început. Ghiulelele din Calafat fac stricăciuni mari. Lui Hogea din Vidin, o ghiulea i-a luat ceașca cu cafea din mână tocmai când o aducea la gură. Unui cadiu, o altă ghiulea i-a spart luleaua ciubucului. Pe ulițele Vidinului au rămas multe perechi de papuci fără stăpân. De trei zile câinii din cetate urlă a pustiu. Agenția Havas a trimis din București către ziarele din străinătate următoarea depeșe: Toate silințele guvernului român, de a opri ca teritoriul său să devie ... Gelu Vlaşin - Ultima suflare Ultima suflare de Gelu Vlașin sunt ceea ce crezi că nu e sunt valul care te ia și care te izbește care-ți aduce pustiul la picioare sunt nisipul nesfârșitului sunt stăpânul prăpastiei eterne respiră-mă sunt ultima Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ULTIMIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 73 pentru ULTIMI. ÚLTIM , - Ă , ultimi , - e , adj . Care este cel din urmă ( dintr - o serie de elemente spațiale , temporale , valorice ) ; care se află la sfârșit , în urma unei serii . A sosit ultimul . Ultima CUSTÓDE , custozi , s . m . 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri ( mobile ) . Custode de bibliotecă . 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină , în partea dreaptă sub ultimul rând , și repetată la începutul paginii următoare , pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor FINÁL , - Ă , finali , - e , adj . , subst . 1. Adj . Care reprezintă sfârșitul , încheierea , care marchează ultima fază ( a unei lucrări , a unui proces , a unei acțiuni , a unui eveniment etc . ) ; care se află în urmă , la sfârșit . 2. S . n . Încheiere , sfârșit al unei acțiuni . al unei întâmplări , al unei lucrări etc . 3. S . f . Ultima fază a unei competiții sportive , a unui concurs artistic , științific etc . cu caracter eliminatoriu . 4. Adj . ( Lingv . ; despre propoziții , complemente , conjuncții ) Care indică scopul , ÚLTIMO adv . ( Livr . și fam . ) În ultimul rând ; în ultimă instanță . - Cuv . ÎNCHEIETÓR , - OÁRE , încheietori , subst . 1. S . m . ( În sintagma ) Încheietor de pluton = fruntaș , caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton . 2. S . f . Cheotoare ( la îmbrăcăminte ) . 3. S . f . Plantă erbacee cu florile galbene , pătate cu cafeniu , rău mirositoare ( Sideritis ȘES , ȘEÁSĂ , ( 1 ) șese , adj . , ( 2 , 3 ) șesuri , s . n . 1. Adj . ( Despre pământuri , regiuni ) Neted , întins ; plan . 2. S . n . Întindere vastă de pământ , fără diferențe ( mari ) de nivel , situată la mică altitudine ; câmpie ; suprafață plană de pământ situată într - o depresiune . 3. S . n . Parte a corpului animalelor , cuprinsă între ultima coastă și osul AALENIÁN , - Ă , aalenieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior . 2. Adj . Care aparține aalenianului ( 1 ) , privitor la aalenian . [ Pr . : a - a - le - ni - ACVITANIÁN , - Ă , acvitanieni , - e , subst . , adj . ( Geol . ) 1. Subst . Ultimul etaj al oligocenului , considerat și primul etaj al miocenului . 2. Adj . Care se referă la vârsta și la formațiile acvitanianului ( 1 ) , care aparține acvitanianului . [ Pr . : - ni - ALBIÁN subst . , adj . 1. Subst . Primul etaj ( vârstă ) al cretacicului mijlociu , considerat ultimul etaj al cretacicului inferior . 2. Adj . Care se referă la vârsta și la formațiilor albianului ( 1 ) [ Pr . : - bi - AMFIMÁCRU , amfimacri , s . m . Unitate ritmică formată din trei silabe , dintre care prima și ultima sunt lungi , iar cea din mijloc ANTEPENÚLTIM , - Ă , antepenultimi , - e , adj . Care ocupă locul al treilea , socotind de la ultimul ; înainte de Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||