|
||
Vezi și:VENTRICULAR,
SISTOLĂ,
INTERSISTOLĂ,
OSTIE,
REPTILĂ
... Mai multe din DEX...
VENTRICUL - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. VENTRÍCUL, ventricule, s.n. (Anat.) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe. - Din fr. ventricule, lat. ventriculus.Sursa : DEX '98 VENTRÍCUL s. (înv.) talam.Sursa : sinonime ventrícul s. n., pl. ventrículeSursa : ortografic VENTRÍCUL \~ă (\~i, \~e) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unui organ (inimă, creier). [Sil. ven-tri-] /Sursa : NODEX VENTRÍCUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele două cavități inferioare ale inimii sau cavitățile creierului. 2. Cavitate internă de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter - pântece].Sursa : neologisme VENTRÍCUL^1 s. n. cavitate mică în interiorul unui organ (inimă, creier, laringe). (< fr. ventricule, lat. ventriculus)Sursa : neoficial VENTRICUL^2(O)- elem. "ventricul". (< fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VENTRICULRezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru VENTRICUL. VENTRICULÁR , - Ă , ventriculari , - e , adj . Care ține de ventricule , privitor la ventricule , din regiunea SÍSTOLĂ , sistole , s . f . Fază de contractare fiziologică periodică , ritmică a musculaturii inimii , în timpul căreia sângele este expulzat din ventricule în artera pulmonară și în aortă , iar din auricule în INTERSÍSTOLĂ , intersistole , s . f . ( Med . ) Timpul dintre sistola auriculelor și cea a ventriculelor ÓSTIE^3 , ostii , s . f . ( Anat . ) Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii , precum și între acestea și arterele mari ale corpului . ÓSTIE^2 , ostii , s . f . Pâine nedospită ( azimă ) care servește la cuminecătură în cultul catolic și în cel luteran . ÓSTIE^1 , ostii , s . f . Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe brațe ascuțite , care se înfige în corpul ... cu corpul acoperit de o piele groasă , solzoasă , fără picioare sau cu picioare scurte , dispuse lateral , și cu inima formată din două auricule și un ventricul |