Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 131 pentru OMENIT.

OMENESC

OMENÉSC , - EÁSCĂ , omenești , adj . 1. Care aparține omului sau genului uman , privitor la om sau la genul uman , propriu înfățișării sau firii omului ; de om ; uman . 2. Care aparține omului de rând . 3. ( Înv . și pop . ) Prietenos , binevoitor ;

 

OMENI

OMENÍ , omenesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Pop . ) A primi pe cineva în mod ospitalier ; a ospăta , a cinsti . 2. A cinsti , a onora , a

 

OMENEȘTE

OMENÉȘTE adv . 1. Din punct de vedere omenesc , în mod omenesc ; cât poate un om . 2. În condiții omenești , ca oamenii ; p . ext . cu omenie , cumsecade , cum se cuvine . - Om + suf . -

 

SUPRAOMENESC

SUPRAOMENÉSC , - EÁSCĂ , supraomenești , adj . Care întrece puterile omenești , care pare mai presus de firea omenească ; suprauman . [ Pr . : - pra - o - ] - Supra - + omenesc ( după fr .

 

BUST

BUST ^2 s . n . Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării . BUST ^1 , busturi , s . n . 1. Partea superioară a corpului omenesc . 2. Sculptură sau ( impr . ) pictură care reprezintă partea superioară a corpului

 

LUMINĂ

LUMÍNĂ , lumini , s . f . I. 1. Radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente ( cu sau fără flacără ) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc ; efectul acestei radiații . 2. Izvor , sursă de lumină ( I 1 ) . 3. ( Și în sintagma lumina ochiului ) Pupilă ; p . ext . ochi , privire . II. Fig . Ceea ce aduce claritate în mintea omenească ; învățătură , cultură , educație . III. 1. Distanța liberă dintre fețele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fețele interioare opuse ale unui gol . 2. ( Înv . ; urmat de determinări ) Suprafață . 3. Stăvilarul morii . [ Pl . și : ( înv . ) lumine ] - Probabil din lume ( înv . ) "

 

SINGURATIC

SINGURÁTIC , - Ă , singuratici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni ) Care trăiește departe de alte persoane , izolat de societate ; retras , singur ( 1 ) ; ( despre manifestările oamenilor ) propriu , caracteristic pentru un om singuratic ( 1 ) , de om singuratic . 2. ( Despre lucruri , așezări omenești etc . ) Care este izolat , care este departe de alte așezări omenești etc . ; solitar ; p . ext . liniștit . O căsuță singuratică . 3. ( Gram . ; înv . ; și substantivat , n . ) Singular ( 1 ) . [ Var . : singurátec , - ă adj . ] - Singur + suf . -

 

ÎMBRĂCĂMINTE

ÎMBRĂCĂMÍNTE s . f . 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc ( exceptând încălțămintea ) ; veșminte , haine , straie . 2. Hârtie , material plastic etc . cu care sunt învelite copertele unui caiet , ale unei cărți etc . 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola , pentru a o proteja etc . [ Gen . : îmbrăcămintei ] - Îmbrăca + suf . -

 

ÎNTRUPA

ÎNTRUPÁ , întrupez , vb . I . 1. Refl . și tranz . A lua sau a da formă concretă ( de trup omenesc ) , a ( se ) concretiza ; a ( se ) încarna . 2. Tranz . ( Înv . ) A uni , a încorpora într - un singur tot . - În +

 

ȘOLD

ȘOLD , șolduri , s . n . Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă ; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu

 

   Următoarele >>>