Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MILITAR

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 223 pentru MILITAR.

GRĂNICER

... GRĂNICÉR , grăniceri , s . m . Militar

 

GRADAT

... 3 ) . 2. Care suie sau coboară treptat , care are loc , se produce pe rând , într - o succesiune ascendentă sau descendentă . - GRADÁT^1 , gradați , s . m . Militar

 

HELICON

HELICÓN , helicoane , s . n . Instrument muzical de suflat din alamă , asemănător cu tuba , folosit în fanfarele militare , alcătuit dintr - un tub încovoiat în formă de spirală , prin care trec capul și mâna dreaptă a instrumentistului și cu care sunt emise tonuri

 

HOTNOG

... HOTNÓG , hotnogi , s . m . Vechi grad militar

 

INCURSIUNE

INCURSIÚNE , incursiuni , s . f . 1. ( Mil . ) Acțiune de cercetare , de mică amploare , executată prin surprindere pe teritoriul inamicului de către un grup de militari , în scopul obținerii unor informații , distrugerii unor obiective , capturării de prizonieri , de documente etc . 2. Fig . Cercetare , studiu făcut de cineva într - un subiect străin de preocupările obișnuite , de tema tratată . [ Pr . : - si -

 

INDICATIV

INDICATÍV , - Ă , indicativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Care indică , care îndrumă . 2. Adj . ( Gram . ; în sintagma ) Mod indicativ ( și substantivat , n . ) = mod personal care exprimă , de obicei , o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală . 3. S . n . Tot ceea ce servește pentru a indica ceva . 4. S . n . Denumire convențională atribuită unităților militare , comandanților și unor ofițeri din statele - majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic . 5. S . n . Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului ( de radio și de

 

INFANTERIST

... INFANTERÍST , infanteriști , s . m . Militar

 

INFIRMERIE

INFIRMERÍE , infirmerii , s . f . Local sau încăpere unde se îngrijesc sau se examinează bolnavii și care funcționează pe lângă formații militare , internate

 

INSTRUCȚIE

INSTRÚCȚIE s . f . 1. Ansamblu de cunoștințe , priceperi și deprinderi , predate cuiva sau căpătate de cineva , prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale ; învățătură ; învățământ ; instrucțiune ( 2 ) . 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. ( Jur . ) Activitate de cercetare a cauzelor

 

INSTRUI

INSTRUÍ , instruiesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) pregăti într - un domeniu ; a învăța , a se cultiva . 2. Tranz . A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. Tranz . ( Jur . ) A cerceta , a ancheta , a analiza ( culegând probe ,

 

ISCOADĂ

... ISCOÁDĂ , iscoade , s . f . Persoană însărcinată să facă , în taină , cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva ; militar

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>