Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 299 pentru FORMA.
INCREÁT s . n . ( Livr . ) Ceea ce preexistă formei în care urmează să se constituie la un moment
INIMIOÁRĂ , inimioare , s . f . 1. Diminutiv al lui inimă ; inimucă , inimuță . 2. Mistrie mică , ascuțită , folosită la netezirea formelor de turnătorie . - Inimă + suf . -
INSÍGNĂ , insigne , s . f . Mic obiect , de diverse forme , purtat pe piept sau la șapcă , la bască etc . și care indică , prin imagini simbolice sau indicații grafice , apartenența cuiva la o organizație , la un club
ITERATÍV , - Ă , iterativi , - e , adj . ( Despre forme verbale sau despre propoziții temporale ) Care exprimă o acțiune repetată ;
IZOMORFÍSM s . n . 1. Relație , corespondență între două obiecte , fenomene etc . care au aceeași structură ; identitate de structură . 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită , dar cu structură înrudită , de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice ; izomorfie . 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă , cuvânt și propoziție sau
IZOTIPÍE s . f . Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme , fără a forma cristale
JUGENDSTIL s . n . Curent artistic ilustrat în grafică , arta decorativă , arhitectură , pictură , apărut la sfârșitul sec . XIX și începutul sec . XX în Germania și apoi în restul Europei , caracterizat prin importanța acordată esențializării formei și prin bogăția decorației cu motive vegetale . [ Pr . : iúgăndstil ] - Cuv .
JUSTÍȚIE s . f . 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr - un stat ; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești ; sistemul de funcționare a acestor instanțe . 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului , care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege . 3. Dreptate ,
LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică
LICHIDÁ , lichidez , vb . I . Tranz . 1. A termina , a pune capăt unei acțiuni , unui fapt , unei activități etc . 2. Spec . A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfârșit . 3. ( Arg . ) A omorî ; a
LITÚRGIC , - Ă , liturgici , - ce , adj . s . f . 1. Adj . Care aparține liturghiei , privitor la liturghie . 2. S . f . Ramură a teologiei care studiază istoria , formele și interpretarea cultului