|
|
||
Vezi și:ÎNSEMN,
BUTONIERĂ,
COCARDĂ,
CRUCE,
GONFALONIER,
HERALD
... Mai multe din DEX...
INSIGNĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. INSÍGNĂ, insigne, s.f. Mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la șapcă, la bască etc. și care indică, prin imagini simbolice sau indicații grafice, apartenența cuiva la o organizație, la un club etc. - Din fr. insigne, lat. insigne.Sursa : DEX '98 INSÍGNĂ s. f. obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată apartenența la o asociație, organizație. (< fr., lat. insigne)Sursa : neoficial INSÍGNĂ s. însemn, (înv.) marcă, semn.Sursa : sinonime insígnă s. f., g.-d. art. insígnei; pl. insígneSursa : ortografic INSÍGN//Ă \~e f. Obiect mic, de diferite forme, cu indicații grafice sau cu imagini simbolice, purtat ca marcă a unei distincții sau ca semn distinctiv de membrii unui grup, unei grupări sau organizații. /Sursa : NODEX INSÍGNĂ s.f. Obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată că cel care îl poartă este membrul unei asociații, al unei organizații etc. [< fr. insigne].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru INSIGNĂRezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru INSIGNĂ. Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui ţânţar Istoria unui țânțar de Constantin Stamati-Ciurea Născut pe suprafața celui mai pitoresc lac de pe văile CașeÂmirului, pe sânul florii lotus1, ce-și întinde buchetele sale mirosiÂtoare pe luciul oglinzii apelor acelui lac, nu am uitat cele mai mărunte detailuri ale momentului când am intrat în viață; căci cu toate că viața noastră este scurtă și în comparație cu viața omului se poate numi numai o clipeală, pentru aceea noi avem numai două perioade în viață, adică tinerețea și moartea, pe când la oameni de la tinerețe până la moarte se trage tristul și îndeÂlungatul period al bătrâneților cu suferințele lor de neputințe trupești, cu deziluzii amare, cu doruri ale trecutelor fericiri, care li se arată în depărtare, stingându-se cu ultimele raze ale flăcării juneții. Dar și junețea lor e adeseori jalnică, fiind năvălită de miriade de dușmani microscopici, ce le rod măruntaiele, gospodărind în ale lor maiuri, alcătuiesc văgăuni ca și molusculele de mărgean, ce zidesc în fundul oceanului stânci ciudate; și sumeața frunte, ce poartă o coroană de rege, se pleacă spre mormânt, vestejinÂdu-se ca o floare atinsă la rădăcină de un vierme nevăzut. ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSIGNĂRezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru INSIGNĂ. ... ÎNSÉMN , însemne , s . n . ( Rar ) Semn distinctiv al unei demnități , al unui rang ; insignă ... cărei margini sunt bine întărite ( și în care se încheie un nasture ) ; p . ext . parte a reverului unde se înfige o floare , o insignă ... COCÁRDĂ , cocarde , s . f . Insignă CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ... GONFALONIÉR , gonfalonieri , s . m . 1. Purtătorul steagului sau insignelor unui stat , unui oraș , unei instituții în vechile republici italiene . 2. Numele unor magistrați superiori din vechile republici HERÁLD , heralzi , s . m . Dregător la curțile suveranilor din evul mediu , care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor , de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor , de a transmite declarațiile de război |
||