Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂRȚI
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 2444 pentru PĂRȚI.
FRUMÓS , - OÁSĂ , frumoși , - oase , adj . , adv . , s . n . I. Adj . 1. ( Adesea substantivat ; despre ființe și părți ale lor , despre lucruri din natură , obiecte , opere de artă etc . ) Care place pentru armonia liniilor , mișcărilor , culorilor etc . ; care are valoare estetică ; estetic . 2. Care place , care trezește admirația din punct de vedere moral . 3. ( Despre timp ) Senin , calm ( din punctul de vedere al stării atmosferice ) . 4. ( Despre lucruri sau fapte ) Important , considerabil , remarcabil . II. Adv . 1. În mod plăcut , armonios , estetic . 2. Potrivit , bine ; așa cum se cuvine . III. S . n . Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă , a fenomenelor și a obiectelor naturii etc . și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor , îmbinarea specifică a culorilor , armonia sunetelor
FRUNTÁR , fruntare , s . n . 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei . 2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea
FRÚNTE , frunți , s . f . 1. ( La oameni ) Partea superioară a feței , formată din osul frontal , cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple ; ( la animale ) partea dinainte a capului , imediat deasupra ochilor . 2. Cap ; față , chip . 3. Fig . ( Adesea articulat ) Tot ce e mai bun , mai ales , mai de seamă , ceea ce e de calitate superioară ; persoană care se distinge , care se relevă primul ( dintre
... GÂT , gâturi , s . n . 1. Parte a corpului ( la om și la unele animale ) care unește capul cu trunchiul ; grumaz ; gâtlan ; p . ext . gâtlej . 2. Parte
... GÁMBĂ , gambe , s . f . ( La oameni ) Parte a piciorului de la genunchi până la labă ; ( la cai ) parte
... GLÉZNĂ , glezne , s . f . 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul . 2. Parte
GÚȘĂ , guși , s . f . 1. ( La păsări ) Porțiune mai dilatată , în formă de pungă , a esofagului , în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac . 2. ( La animalele amfibii ) Pielea de sub maxilarul inferior , care ajută , împreună cu mușchii respectivi , la respirație . 3. ( La oameni ) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide ; boală care provoacă această umflătură . 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane . 5. ( Fam . ) Gât . 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei . 7. ( În sintagma ) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei
GURGÚI , gurguie , s . n . 1. Partea din vârf a opincii , strânsă cu nojițe . 2. Partea mai strâmtă , în formă de cioc , de la gura urciorului ^1 . 3. Vârful sânului ; sfârc , mamelon . 4. Vârful unui deal sau al unui
... HALEBÁRDĂ , halebarde , s . f . Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit , prevăzut pe o parte
HANG , hanguri , ( 2 ) s . n . 1. ( În expr . ) A ține hangul = a ) a acompania o melodie ; b ) fig . a însoți , a întovărăși ; c ) fig . a ține partea cuiva , aprobând tot ce face și ce spune ; a face pe placul cuiva , a cânta cuiva în strună . 2. ( Reg . ) Nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a ține
... HORN , hornuri , s . n . 1. Parte a coșului de fum la o casă , constituită din canalul îngropat în zidărie ( și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș ) ; p . ext ...