Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 208 pentru EV.
SCUTIÉR , scutieri , s . m . 1. ( În evul mediu , în apusul Europei ) Tânăr nobil vasal care purta scutul ( 1 ) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său . 2. ( Înv . ) Ostaș , luptător ( echipat cu scut ) . [ Pr . : - ti - er ] - Scut + suf . - ier ( după fr .
SÉCOL , secole , s . n . 1. Interval de timp de o sută de ani ( socotit de la unitate până la completarea sutei inclusiv ) ; răstimp de o sută de ani ( socotit de la orice dată ) ; veac . 2. Epocă istorică dominată de un eveniment sau de o personalitate excepțională . Secolul lui Pericle . 3. ( Înv . ; în sintagma ) Secolul de mijloc = evul mediu . [ Pl . și : ( înv . , m . ) secoli . - Var . : ( înv . ) sécul s .
SENIOR ^2 , - OÁRĂ , seniori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Sportiv ) care a depășit vârsta juniorilor , vârstă care variază de la sport la sport , de obicei peste 18 ani . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) mai în vârstă , mai bătrână . 3. S . n . ( Pe lângă un nume propriu de persoană , în opoziție cu junior ) Tatăl ( considerat în raport cu fiul ) . [ Pr . : - ni - or ] SENIOR ^1 , seniori , s . m . ( În evul mediu , în apusul Europei ) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat ; p . ext . nobil . [ Pr . : - ni -
SERV , - Ă , servi , - e , s . m . și f . 1. ( În evul mediu ) Țăran dependent de stăpânul de pământ ; iobag , șerb . 2. ( Livr . înv . ) Servitor ,
SERVÁJ s . n . ( În evul mediu ) Starea , situația de serv ; iobăgie ,
SERVITÚTE , servituti , s . f . 1. ( În evul mediu ) Stare de dependență , de aservire ; robie , servitudine . 2. ( Jur . ) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar , izvorând din situația naturală a bunului sau dintr - o convenție , care are ca scop să servească utilitatea publică sau
SÉSIE , sesii , s . f . Denumire dată în evul mediu , în Transilvania , lotului de pământ , parte dintr - un domeniu , asupra căruia țăranul dependent avea drept de posesiune în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi transmis
SÍLIȘTE , siliști , s . f . 1. Denumire dată în evul mediu , în țările române , locului pe care fusese sau pe care era așezat un sat ; vatra satului . 2. ( Pop . ) Loc necultivat , bun pentru cultura cerealelor , sau loc plantat cu pomi ( în apropierea sau în vatra
SOL ^3 , soli , s . m . Unitate monetară principală din Peru . SOL ^5 , soluri , s . n . 1. Strat afânat , moale și friabil de la suprafața scoarței pământești , care ( împreună cu atmosfera din jur ) constituie mediul de viață al plantelor ; suprafața pământului ; p . ext . pământ , teren . 2. ( Și în sintagma exercițiu la sol ) probă de gimnastică executată la nivelul podelei . SOL ^2 , soli , s . m . Persoană trimisă ( oficial ) undeva pentru o misiune ; spec . emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran ( din evul mediu ) . SOL ^4 s . n . ( Chim . ) Soluție coloidală . SOL ^1 s . invar . m . ( Muz . ) 1. Unul din cele șapte sunete ale gamei ; notă corespunzătoare acestui sunet . 2. Nume dat uneia dintre
SPĂTĂRÉL , spătărei , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate , în timp de pace , și atribuții militare , în timp de război . - Spătar ^2 + suf . -
SPĂTÁR^2 , spătari , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului , iar mai târziu avea comanda cavaleriei . SPĂTÁR^1 , spătare , s . n . Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele ; rezemătoare , spetează . - Spată + suf . -