Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IERBURI

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 65 pentru IERBURI.

CÂRLIGIOARĂ

... CÂRLIGIOÁRĂ , cârligioare , s . f . ( Bot . ; reg . ) Iarbă

 

CAPITONA

... CAPITONÁ , capitonez , vb . I . Tranz . 1. A căptuși scheletul unei mobile cu lână , câlți , iarbă de mare , material plastic etc . înainte de a fi tapisată ; a tapisa . 2. A acoperi un perete sau o ...

 

COLȚ

COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe

 

DINȚURĂ

DINȚÚRĂ , dințuri , s . f . Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice , care crește prin semănături sau ierburi ( Odontites rubra ) . - Dinte + suf . -

 

FÂȘÂIT

FÂȘÂÍT s . n . Faptul de a fâșâi ; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt , de iarba tăiată de coasă , de hârtia răsfoită , de mișcarea unei țesături de mătase ; fâșâitură . [ Var . : fâșiít s . n . ] - V.

 

FÂN

... FÂN s . n . Iarbă

 

FÂNEAȚĂ

FÂNEÁȚĂ , fânețe , s . f . Teren pe care crește ( în mod natural sau prin cultivare ) iarba pentru fân ; fânărie , fânaț . - Fân + suf . -

 

FIR

FIR , fire , s . n . 1. Produs de torcătorie sau de filatură , de formă lungă și subțire , obținut prin toarcerea unor fibre textile ; p . restr . fibră textilă . 2. Sârmă de telefon , de telegraf etc . , alcătuită din două , uneori din trei conductoare subțiri , izolate și de obicei răsucite ; p . gener . orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale . 3. Șuviță subțire de aur , de argint etc . , de forma unui fir ( 1 ) , folosită la cusături speciale de podoabă . 4. ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) Fiecare dintre elementele , de forma unui fir ( 1 ) lung și subțire , care alcătuiesc părul , iarba etc . ; p . ext . exemplar dintr - o specie de plante erbacee de același fel ; ( în special ) floare dintr - o specie de flori de același

 

GLIE

... GLÍE , glii , s . f . ( Pop . ) 1. Pământ , ogor ; fig . patrie . 2. Brazdă de pământ ( cu iarbă

 

HOCHEI

... HÓCHEI s . n . Joc sportiv pe gheață sau pe iarbă

 

IERBĂLUȚĂ

... IERBĂLÚȚĂ , ierbăluțe , s . f . Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici ( Phalaris arundinacea ) . - Iarbă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>