Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRĂLUCIRE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 57 pentru STRĂLUCIRE.

LUCOARE

... LUCOÁRE , lucori , s . f . ( Înv . și arh . ) Lumină ; lucire , strălucire

 

LUMINANȚĂ

... LUMINÁNȚĂ si . ( Fiz . ) Strălucire

 

LUMINOZITATE

... LUMINOZITÁTE , luminozități , s . f . 1. Însușire a unui corp de a fi luminos ( I 1 ) ; strălucire

 

LUSTRU

... LÚSTRU^3 s . n . v . lustră . LÚSTRU^2 , lustri , s . m . Interval de cinci ani . LÚSTRU^1 s . n . Strălucire

 

MĂRIME

... MĂRÍME , mărimi , s . f . 1. Însușirea de a fi mare ; întindere , dimensiune , cantitate , volum . 2. Durată . 3. Strălucire

 

MAT

... MAT ^2 , - Ă , mați , - te , adj . 1. Care este fără luciu , fără strălucire ; șters ^2 . 2. ( Despre sticlă ; p . ext . despre obiecte de sticlă ) Care este lipsit de transparență . 3. Fără lumină ; împâclit , acoperit . 4. Fig . ( Despre sunete ...

 

MODEST

... Care este lipsit de îngâmfare ; p . ext . moderat , cumpătat în purtare , în pretenții . 2. De proporții mici ; de valoare sau de importanță redusă ; lipsit de strălucire

 

NĂLUCI

... a se ivi , vag sau fugitiv , vederii . 3. Tranz . ( Rar ) A uimi , a fermeca , a încânta ( prin frumusețe , strălucire

 

NĂLUCITOR

... NĂLUCITÓR , - OÁRE , nălucitori , - oare , adj . ( Rar ) Care uimește ( prin frumusețe , strălucire

 

NEACCENTUAT

... Ă , neaccentuați , - te , adj . 1. ( Despre vocale , silabe , cuvinte ) Care nu poartă accent , care nu este scos în relief . 2. Fig . Lipsit de culoare , de strălucire

 

NIFOBLEPSIE

NIFOBLEPSÍE , nifoblepsii , s . f . ( Med . ) Orbire provocată de strălucirea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>