Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ANACRUZĂ, ANAPEST, CLAUZULĂ, CONJUNCT, DACTIL, ENCLIZĂ, IAMB, MĂSURĂ, PROCLIZĂ, RITM ... Mai multe din DEX...

NEACCENTUAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters. [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] - Ne- + accentuat.

Sursa : DEX '98

 

Neaccentuat ≠ accentuat

Sursa : antonime

 

NEACCENTUÁT adj. v. aton.

Sursa : sinonime

 

neaccentuát adj. m. (sil. ne-ac-), pl. neaccentuáți; f. sg. neaccentuátă, pl. neaccentuáte

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEACCENTUAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru NEACCENTUAT.

ANACRUZĂ

ANACRÚZĂ , anacruze , s . f . 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale . 2. Prima silabă neaccentuată a unui

 

ANAPEST

ANAPÉST , anapești , s . m . ( În versificația greco - latină ) Unitate metrică formată din două silabe scurte urmate de una lungă ; ( în metrica modernă ) unitate metrică alcătuită din două silabe neaccentuate urmate de una

 

CLAUZULĂ

CLAUZÚLĂ , clauzule , s . f . Fiecare dintre silabele accentuate de la sfârșitul unui vers care , prin dispunerea lor armonioasă împreună cu silabele neaccentuate , creează un ritm

 

CONJUNCT

CONJÚNCT , - Ă , conjuncți , - te , adj . Forme conjuncte ( În sintagma ) = formele scurte ale prezentului indicativ pers . 1 sg . ( - s ) și pers . 3 sg . și pl . ( - i , - s ) al verbului " a fi " și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg . și pl . ( - mi sau mi - , - ți sau ți -

 

DACTIL

DACTÍL , dactili , s . m . ( În metrică modernă ) Picior de vers format dintr - o silabă accentuată urmată de două silabe neaccentuate ; ( în metrica greco - latină ) picior compus din trei silabe , prima lungă și celelalte două scurte . [ Pl . și : ( n . )

 

ENCLIZĂ

... ENCLÍZĂ , enclize , s . f . Atașare a unui cuvânt , a unei silabe sau a altui element neaccentuat

 

IAMB

IAMB , iambi , s . m . Picior de vers compus din două silabe , dintre care , în prozodia antică , prima este scurtă și a doua lungă , iar în prozodia modernă , prima este neaccentuată , iar cea de - a doua

 

MĂSURĂ

MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,

 

PROCLIZĂ

... PROCLÍZĂ , proclize , s . f . ( Gram . ) Așezare a unui cuvânt neaccentuat

 

RITM

RITM , ritmuri , s . n . 1. Așezare simetrică și periodică a silabelor accentuate și neaccentuate într - un vers sau în proză ori a accentelor tonice într - o frază muzicală ; cadență , tact ; p . ext . efect obținut prin această așezare . 2. Desfășurare gradată , treptată a unei acțiuni , evoluție mai rapidă sau mai lentă a unei activități , condiționată de anumiți factori . 3. Repetare periodică a unor elemente de arhitectură sau de decorație , la o

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...