Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORP

 Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 1246 pentru CORP.

ANTROPOMETRIE

ANTROPOMETRÍE s . f . Metodă de studiu a posibilităților de identificare a oamenilor , a formei și a amprentelor corpului uman și a părților

 

APĂ

ÁPĂ , ape , s . f . I. 1. Lichid incolor , fără gust și fără miros , compus hidrogenat al oxigenului , care formează unul din învelișurile Pământului . 2. Masă de apă ( I 1 ) formând un râu , un lac , o mare etc . 3. Fig . ( La pl . ) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase . II. 1. ( Urmat de determinări ) Denumire dată unor preparate lichide industriale , farmaceutice , de parfumerie etc . Apă de colonie . 2. Fig . Denumire dată unor secreții apoase ale corpului ( lacrimi , salivă , sudoare

 

APĂSA

... vb . I . 1. Tranz . și intranz . A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru , a exercita o presiune asupra unui corp ; a presa . 2. Tranz . Fig . A asupri , a oprima ; a face să sufere , a chinui ...

 

APIRETIC

APIRÉTIC , - Ă , apiretici , - ce , adj . Care are temperatura corpului în limite normale ; care nu este însoțit de febră ;

 

APLICĂ

... APLÍCĂ , aplice , s . f . 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect , a unui perete etc . 2. Corp

 

APLICA

... pune un lucru pe ( sau peste ) altul pentru a le fixa , a le uni , a face din ele un corp comun . 2. A pune ceva în practică ; a întrebuința , a folosi ; a face , a administra ...

 

APLOMB

APLÓMB s . n . 1. ( Livr . ) Siguranță absolută sau îndrăzneală ( adesea nejustificată ) manifestate în comportarea cuiva . 2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului , care servește la alegerea animalelor în vederea

 

APOFIZĂ

APOFÍZĂ , apofize , s . f . 1. Proeminență pe suprafața unui os . Apofiza vertebrelor . 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor , zăcămintelor , corpurilor eruptive etc . , care pătrunde în rocile înconjurătoare . 3. ( Arhit . ) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza

 

APSIDĂ

... APSÍDĂ apside , s . f . Fiecare din cele două puncte extreme ale axei mari a orbitei pe care un corp

 

ARAHNIDĂ

ARAHNÍDĂ , arahnide , s . f . ( La pl . ) Clasă de animale din încrengătura artropodelor , cu corpul format dintr - un cefalotorace cu șase perechi de apendice și din abdomen ; ( și la sg . ) animal care face parte din această

 

ARICI

ARICÍ^2 , pers . 3 aricește , vb . IV. Refl . A se îmbolnăvi de ariceală . ARÍCI^1 , arici , s . m . 1. Animal mamifer insectivor , cu botul ascuțit și corpul gros , acoperit cu țepi ( Erinaceus europaeus ) . 2. Instrument cu care se îndepărtează crusta depusă pe pereții unor canale . 3 ( Mil . ) Element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei , alcătuit din pari sau grinzi metalice dispuse

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>