Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ST
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 86 pentru ST.
STĂROSTÍT s . n . ( Pop . ) Faptul de a stărosti . - V.
STĂRUÍRE , stăruiri , s . f . ( Înv . ) Stăruință . - V.
STĂRUITÓR , - OÁRE , stăruitori , - oare , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care stăruie , care insistă ; insistent . 2. Perseverent ; neclintit , ferm , tenace . [ Pr . : - ru - i - ] - Stărui + suf . -
STĂTÚT , - Ă , stătuți , - te , adj . 1. Care nu mai este proaspăt ( și a căpătat un miros , un gust sau un aspect neplăcut caracteristic ) ; clocit ; ( despre aer ) închis , stricat , viciat . 2. ( Înv . ) Istovit ,
STĂVÁR , stăvari , s . m . ( Reg . ) Păzitor de cai la pășune [ Var . : stevár s . m . ] - Stavă + suf . -
STĂVÍ , stăvesc . vb . IV. Refl . ( Reg . ; mai ales în construcții negative ) . 1. A se așeza , a se stabili într - un loc ; a se aciua . 2. A se alege cu ceva , a putea realiza
STĂVILÁR , stăvilare , s . n . 1. Construcție de lemn , de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare , servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor ; baraj , zăgaz , opust . 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului ( 1 ) , acționate manual sau mecanic ; stavilă . 3. Întăritură de protecție în apropierea unui pod . 4. Fig . ( Rar ) Obstacol , piedică ; împotrivire . - Stavilă + suf . -
STĂVILÍ , stăvilesc , vb . IV . Tranz . 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar ; a zăgăzui . 2. Fig . A opri , a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze
STĂVILÍRE , stăviliri , s . f . Acțiunea de a stăvili și rezultatul ei ; zăgăzuire ; fig . împiedicare , oprire . - V.
STĂVILÍT , - Ă , stăviliți , - te , adj . Care a fost barat , zăgăzuit cu un stăvilar . V.
STÂLCEÁLĂ , stâlceli , s . f . Faptul de a stâlci ; bătaie strașnică . - Stâlci + suf . -