Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRANSMITERE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 83 pentru TRANSMITERE.

MONOFONIE

... MONOFONÍE s . f . ( Fiz . ) Procedeu tehnic de transmitere

 

MULTIPLEX

MULTIPLÉX adj . invar . ( În sintagma ) Sistem multiplex = procedeu folosit în telecomunicații pentru transmiterea simultană a mai multor mesaje pe același circuit al unei linii electrice sau prin intermediul aceleiași unde

 

MUTAȚIE

... legale în legătură cu mutarea dintr - o locuință sau dintr - o localitate în altă ; viză de mutare . 2. Prefacere , transformare , schimbare , modificare ( radicală ) . 3. ( Jur . ) Transmitere

 

NUCLEIC

NUCLÉIC , nucleici , adj . Acid nucleic ( În sintagma ) = acid organic complex care conține în moleculă baze azotate de tip special , acid fosforic etc . , având un rol fundamental în sinteza proteinelor din organism și în transmiterea caracterelor ereditare ; acid nucleinic . [ Pr . : - cle -

 

OTOLIT

OTOLÍT , otolite , s . n . ( Anat . ) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor , care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea vibrațiilor

 

PANȚIR

PANȚÍR , panțiri , s . m . Mercenar dintr - un corp de oaste ( călare ) din trecut , însărcinat mai ales cu paza granițelor , cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților ; p . gener . ( pop . ) ostaș . [ Var . : panț ? r s .

 

PANGENEZĂ

PANGENÉZĂ s . f . Teorie evoluționistă care susține transmiterea , prin ereditate , a tuturor însușirilor

 

PASĂ

... PÁSĂ , pase , s . f . 1. ( Sport ) Transmitere a mingii către un coechipier . 2. Fiecare dintre mișcările făcute cu mâna de cel care hipnotizează pe cineva . 3. Miză pe care trebuie ...

 

RADIO

... la radioreceptoare . 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio ^2 ( 2 ) . 3. Referitor la radiația electromagnetică , de radiație electromagnetică . II. S . n . 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice , cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție . 2. Spec . Aparat de recepție radiofonică ; radioreceptor . 3. Sistemul ...

 

RADIOCOMUNICAȚIE

... RADIOCOMUNICÁȚIE , radiocomunicații , s . f . Transmitere

 

RADIODIFUZIUNE

RADIODIFUZIÚNE , radiodifuziuni , s . f . Radiocomunicație unilaterală care constă în transmiterea sistematică prin unde electromagnetice neghidate a unui program ( sonor și vizual ) destinat recepției

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>