Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANIMALE
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 1252 pentru ANIMALE.
COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe
COLEÍRE s . f . Operație de îndepărtare a părului de pe pieile unor animale prin aplicarea unei substanțe depilatoare . - Et .
COLÓNIE^2 s . f . ( Și în sintagma apă de colonie ) Lichid parfumat , fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale , folosit în cosmetică . COLONÍE^1 , colonii , s . f . 1. ( În antichitate ) Cetate sau oraș întemeiat , în scopuri comerciale sau strategice , de fenicieni , de greci sau de alte popoare pe teritorii străine . 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic , economic , cultural etc . 3. Grup compact de persoane ( de aceeași origine ) așezat într - o țară sau într - o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare . 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare ; loc unde este găzduit acest grup de copii . 5. Grup de animale din aceeași specie , care duce viața în comun . Colonie de
... COLÓS , coloși , s . m . 1. Statuie de o mărime extraordinară ; p . ext . obiect de proporții foarte mari . 2. Om , animal
COMENSUALÍSM s . n . ( Biol . ) Formă de relații între două plante sau două animale , în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt . [ Pr . : - su - a - . - Var . : comensalísm s . n . ] - După germ . Kommensalismus , fr .
COMPORTAMÉNT , comportamente , s . n . 1. Modalitate de a acționa în anumite împrejurări sau situații ; conduită , purtare , comportare . 2. Asamblul manifestărilor obiective ale animalelor și ale oamenilor prin care se exterorizează viața
COMPÓST , composturi , s . n . Îngrășământ agricol natural , rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale și animale , amestecate cu unele substanțe
COMPRESÓR , - OÁRE , compresori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care comprimă . 2. S . n . Mașină , cu piston și cu rotor , întrebuințată pentru ridicarea presiunii unui gaz . 3. S . n . Cilindru metalic masiv , cu tracțiune animală sau mecanică , servind la îndesarea terasamentelor , nivelarea șoselelor etc . 4. S . n . ( În sintagma ) Compresor de dinamică = aparat electronic care realizează compresia dinamicii semnalelor electrice . 5. S . n . ( Med . ) Instrument cu care se strânge un vas sanguin în timpul unei
... vedea sau ansamblu de păreri , de idei cu privire la probleme filozofice , științifice , tehnice , literare etc . 2. Proces prin care ia ființă un nou individ animal
CONDIMÉNT , condimente , s . n . Nume dat unor substanțe ( picante ) de origine minerală , vegetală , animală sau de sinteză care , adăugate unor produse alimentare , le conferă un gust sau o aromă specifică , plăcută ; ingredient , mirodenie ,
CONSTRÚCȚIE , construcții , s . f . 1. Clădire executată din zidărie , lemn , metal , beton etc . , pe baza unui proiect , care servește la adăpostirea oamenilor , animalelor , obiectelor etc . ; spec . casă , edificiu , clădire . 2. Faptul de a construi . 3. ( La pl . ) Ramură a economiei naționale care are ca obiect efectuarea de construcții ( 1 ) ; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul , proiectarea și executarea construcțiilor . 4. ( Lingv . ) Grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice ; grup stabil de cuvinte ; mod de a grupa cuvintele în propoziții și propozițiile în