Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂSURĂ
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 508 pentru MĂSURĂ.
ȚANC ^3 , țancuri , s . n . ( Reg . ) Vârf ascuțit și înalt de stâncă . ȚANC ^2 , ( 2 ) țancuri , s . n . 1. ( În loc . adv . ) La țanc = la timp , la momentul potrivit . 2. ( Reg . ) Bețisor cu mai multe crestături , cu care se măsoară laptele la stână sau țuica în cazan . - Et . nec . ȚANC ^1 interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care redă un zgomot ascuțit , metalic . -
ȚOL ^2 , țoluri , s . n . ( Pop . ) Țesătură groasă de lână , de cânepă sau de bumbac , folosită la țară ca pătură , ca velință sau pentru așternut pe jos . ȚOL ^1 , țoli , s . m . Unitate de măsură pentru lungimi folosită în Anglia și în Statele Unite ale Americii , egală cu 25 , 4
ȚUȚ , țuțuri , s . n . ( Reg . ) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă . 2. ( Adverbial ; în expr . ) A rămâne țuț = a rămâne uluit , mirat peste măsură . - Et .
ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut
ABÚZ , abuzuri , s . n . 1. Încălcare a legalității ; ( concr . ) faptă ilegală . 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru ; exces . 3. ( Rar ) Eroare care constă din exagerarea unui fapt , a unei păreri
AC , ace , s . n . 1. Mică ustensilă de oțel , subțire , ascuțită și lustruită , prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care servește la cusut . 2. ( Cu determinări ) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac ( 1 ) , având diverse întrebuințări . Ac cu gămălie . Ac de siguranță . Ac de păr . 3. Indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină . Ac magnetic . Acul busolei . 4. ( Biol . ) Organ de apărare și de atac al unor animale , în formă de ghimpe sau de vârf ascuțit . 5. Frunză îngustă , ascuțită , caracteristică coniferelor . 6. Compuse : acul - doamnei = plantă erbacee din familia umbeliferelor , cu flori albe și cu fructe terminate cu un cioc lung ( Scandix pecten veneris ) ; ac - de - mare = pește marin , lung și ascuțit , în formă de andrea , acoperit cu plăci osoase ( Syngnathus
ÁCRU^2 , - Ă , acri , - e , adj . Care are gustul caracteristic al oțetului , al lămâii etc . ; care provoacă o reacție gustativă astringentă ; ( despre gust ) ca al oțetului , al lămâii etc . 2. Fig . Morocănos , ursuz , supărăcios ; răutăcios ; supărat , mâhnit . ÁCRU^1 , acri , s . m . Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile ( în jur de 4000 m ^
ACUMÉTRU , acumetre , s . n . Aparat cu ajutorul căruia se măsoară acuitatea
AEROFOTOGRAMMETRÍE s . f . Metodă a fotogrammetriei care măsoară , determină metric și reprezintă , grafic și fotografic , porțiuni din suprafața terestră . [ Pr . : a -
AEROMETRÍE s . f . Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului ^1 și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice . [ Pr . : a -
ALTIMÉTRU , altimetre , s . n . Instrument cu care se măsoară altitudinea față de un nivel de