Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTELECTUALĂ
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 74 pentru INTELECTUALĂ.
SIMPLÍST , - Ă , simpliști , - ste , adj . 1. ( Despre concepții , raționamente , metode etc . ) Care consideră lucrurile superficial , unilateral , neglijând uneori aspectele esențiale . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Care este lipsit de complicații și de subtilități intelectuale ; care judecă în mod simplist ( 1 ) sau face dovada unei astfel de
... dintre sursele jazului . [ Pr . : spírituăl ] - Cuv . engl . SPIRITUÁL^1 , - Ă , spirituali , - e , adj . 1. Care aparține spiritului ( I 1 ) , privitor la spirit ; ideal , imaterial ; sufletesc ; intelectual
STUDIÁ , studiéz , vb . I . 1. Tranz . A depune o muncă intelectuală susținută , sistematică , pentru însușirea de cunoștințe temeinice într - un anumit domeniu ; a învăța . 2. Tranz . , refl . și refl . recipr . A ( se ) observa cu atenție , a ( se ) examina ( din toate punctele de vedere ) ; a ( se ) analiza , a ( se ) cerceta . 3. Refl . A - și impune o anumită atitudine , un anumit fel de a fi , mai ales atunci când se știe observat , examinat de cineva . [ Pr . : - di -
STÚDIU , studii , s . n . 1. Acțiunea de a studia ( 1 ) ; muncă intelectuală susținută depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice într - un anumit domeniu . 2. Materie de învățământ . 3. Lucrare , operă științifică . 4. ( În artele plastice ) Schiță parțială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul , sculptorul etc . compune și execută o operă
SUBLÍM , - Ă , sublimi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor ( morale , estetice , intelectuale ) , la cel mai înalt grad de desăvârșire , de frumusețe ; măreț , superb , înălțător , minunat . Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman ; Poarta Otomană . 2. S . n . Forma cea mai înaltă a perfecțiunii ( în estetică , artă ) ;
SÚFLET , suflete , s . n . 1. Totalitatea proceselor afective , intelectuale și voliționale ale omului ; psihic . 2. Factor , element esențial al unui lucru , al unei acțiuni etc . 3. ( În filozofia idealistă și în concepția religioasă ) Substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică . 4. Viață . A avea șapte suflete 5. Persoană , ins , om ; p . gener . orice ființă . 6. ( Pop . ) Suflare , suflu , respirație . Pe nări el scoate suflet puternic . 7. ( În sintagme și expr . ) Copil ( rar fiu ) de suflet = copil adoptiv . A lua de suflet = a adopta un copil . A da de suflet = a - și ceda copilul unei persoane care îl
SUMÁR , - Ă , sumari , - e , adj . , s . n . I. Adj . ( Despre manifestări intelectuale , orale sau scrise ; adesea adverbial ) ( Spus sau expus ) în câteva cuvinte ; pe scurt , succint . II. S . n . 1. Conținutul pe scurt al unei scrieri , al unor studii , al unor dezbateri etc . ; rezumat . 2. Tablă de materii a unei cărți , a unei reviste etc . ;
SUPRADOTÁT , - Ă , supradotați , - te , adj . ( Despre copii ) Cu calități intelectuale ieșite din comun . - Supra - + dotat ( după fr .
... surmenez , vb . I . Refl . ( Despre oameni ) A se obosi peste măsură , a se extenua ( în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual
... SURTUCÁR , surtucari , s . m . ( Depr . ) Târgoveț , orășean ; p . ext . intelectual
TEHNOCRAȚÍE s . f . 1. Orientare sociologică potrivit căreia , în societatea contemporană , rolul de conducere ar reveni specialiștilor din domeniul tehnicii . 2. Sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști din domeniul