Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECAT
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 135 pentru JUDECAT.
NEBÚN , - Ă , nebuni , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care suferă de o boală mintală ; alienat , dement . 2. Adj . , s . m . și f . ( Om ) lipsit de judecată dreaptă , de rațiune ; ( om ) nesocotit , necugetat , nechibzuit . 3. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) neastâmpărată , zvăpăiată , vioaie . 4. Adj . Care arată , trădează nebunie . II. Adj . 1. Care nu are limite , margini , măsură ; p . ext . enorm , extraordinar ; groaznic , cumplit . Un lux nebun . 2. ( Înv . și pop . ) Care nu este bun ; rău . III. S . m . 1. ( Rar ) Măscărici , bufon ( la curțile suveranilor sau ale nobililor ) . 2. Piesă la jocul de șah . - Ne - +
NEBUNÍE , nebunii , s . f . 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale ; demență , alienație mintală . 2. Lipsă de judecată dreaptă , de minte , de cumpănire ; nechibzuință , nesocotință , prostie . 3. Faptă , vorbă etc . nesocotită , extravagantă , prostie ; faptă de om
NECHIBZUÍT , - Ă , nechibzuiți , - te , adj . Lipsit de judecată , de înțelepciune ( în ceea ce face sau spune ) ; necugetat ,
NEGHIÓB , - OÁBĂ , neghiobi , - oabe , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) cu mintea mărginită , care pricepe greu un lucru , care acționează fără judecată ; ( om ) neîndemânatic , nepriceput , nătărău , nerod , prost . 2. Adj . ( Despre fapte , vorbe etc . ) Care arată îngustimea la minte , prostia , stupiditatea neghiobului ( 1 ) ; prostesc , neghiobesc , stupid . - Et .
NEPRICEPÚT , - Ă , nepricepuți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu se pricepe să facă ceva , care este lipsit de iscusință , de îndemânare sau de competență într - o acțiune ; neîndemânatic , stângaci . 2. ( Adesea substantivat ) Care nu pricepe , nu înțelege sau înțelege greu ceva ; p . ext . lipsit de minte , de judecată ; prost , neștiutor . 3. Care nu poate fi priceput , care este deasupra priceperii omenești ; neînțeles ; enigmatic . - Ne - +
NERAȚIONÁL , - Ă , neraționali , - e , adj . 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii , care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii ; irațional ( 1 ) . 2. ( Despre oameni ) Lipsit de judecată , de înțelepciune ( în ceea ce face sau ce spune ) ; necugetat , nechibzuit . 3. Care nu a fost bine gândit , bine chibzuit , care denotă nesocotință . [ Pr . : - ți - o - ] - Ne - +
NERÓD , - OÁDĂ , nerozi , - oáde , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care are mintea mărginită , care pricepe greu un lucru , care acționează fără să judece ; ( om ) prost , netot , neghiob , nătărău . 2. Adj . Care aparține nerodului ( 1 ) , care caracterizează pe nerod , nerozesc ; care denotă , trădează prostie , prostesc ; p . ext . lipsit de sens , de rațiune ; stupid . [ Var . : ( reg . ) năród , - oádă adj . , s . m . și
NESĂBUÍRE s . f . Lipsă de judecată , de chibzuință într - o împrejurare dată , nesocotință , nechibzuință , nesăbuință ; ( concr . ) faptă nesocotită ,
NESĂBUÍT , - Ă , nesăbuiți , - te , adj . ( Despre oameni ) Care este lipsit de judecată , de chibzuință în acțiuni ; nechibzuit ,
NESOCOTÍNȚĂ , nesocotințe , s . f . 1. Lipsă de judecată , de înțelepciune , de chibzuință ( în acțiuni ) ; p . ext . ușurință , imprudență ( în acțiuni ) . 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit ( 1 ) ; nechibzuință , nesăbuință , prostie . - Ne - +
NESOCOTÍT , - Ă , nesocotiți , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Care este lipsit de judecată , de socotință , de chibzuință în acțiuni ; nechibzuit , nesăbuit ; p . ext . ușuratic , imprudent . 2. Care nu este luat în seamă ; ignorat , desconsiderat . - Ne - +