Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INDICA

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 285 pentru INDICA.

CONDIL

CONDÍL , condili , s . m . ( Anat . ; adesea cu determinări care indică locul de articulare ) Proeminență rotundă la extremitatea unor

 

COORDONATOR

COORDONATÓR , - OÁRE , coordonatori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care coordonează . 2. Adj . ( Lingv . ; în sintagma ) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel . 3. S . n . Aparat care indică în mod automat pilotului , în cursul zborului , locul unde se află avionul și distanța parcursă de la locul de

 

CORELATIV

CORELATÍV , - Ă , corelativi , - e , adj . Care este în relație reciprocă cu ceva , care indică un raport

 

COTĂ

CÓTĂ , cote , s . f . 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond , la o cheltuială comună etc . ; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări , a unei împărțeli etc . 2. ( ieșit din uz ) Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat . 3. ( Concr . ) Loc pe un teren , corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă ; nivel la care se află un loc , o construcție etc . 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen . 5. Ansamblu de semne , simboluri , cifre , litere care indică locul unor cărți , al unor documente etc . într - o bibliotecă , într - un inventar

 

CRANIOMETRIE

CRANIOMETRÍE s . f . Parte a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și a indicilor cranieni . [ Pr . : - ni -

 

CRESCENDO

CRESCÉNDO adv . ( Indică modul de executare a unei bucăți muzicale ) Crescând , sporind progresiv în

 

CROCHIU

CROCHÍU , crochiuri , s . n . Desen rapid care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri , ale unui obiect , ale unui peisaj etc . ;

 

CRUCE

CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...

 

CUȚIT

CUȚÍT , cuțite , s . n . 1. Instrument de tăiat , format dintr - o lamă metalică și dintr - un mâner , având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie , în atelier etc . 2. Piesă tăioasă de metal la diverse mașini sau unelte . 3. Piesă principală a cântarului , sensibilă la cea mai ușoară atingere , care indică greutatea unui corp . 4. Piesă componentă a unor aparate de conectare , care realizează o legătură electrică . 5. ( Zool . : în sintagma ) Cuțit - de - mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag , care trăiește în Marea Neagră ( Solen marginatus ) . - Probabil lat . acutitus ( < acutire <

 

DECRESCENDO

DECRESCÉNDO adv . , s . n . 1. adv . ( Indică modul de executare a unei lucrări muzicale ) Descrescând , scăzând treptat în intensitate ; diminuendo . 2. S . n . Scădere progresivă a intensității sunetelor produse cu vocea sau de un instrument muzical ; parte dintr - o compoziție muzicală cântată în acest fel . - Cuv .

 

DELEATUR

DELEÁTUR s . n . Nume dat semnului de corectură tipografică prin care se indică suprimarea unei litere , a unui grup de litere etc . [ Pr . : - le - a - ] - Cuv .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>