Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALBĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 743 pentru ALBĂ.

ALB

ALB , - Ă , albi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Care are culoarea zăpezii , a laptelui ; ( despre culori ) ca zăpada , ca laptele . 2. Incolor , transparent ... n . 1. Culoare obținută prin suprapunerea luminii zilei ; culoarea descrisă mai sus . 2. Obiect , substanță etc . de culoare albă ( I 1 ) . ( Pop . ) Albul ochiului = sclerotică . Alb de plumb = carbonat bazic de plumb , folosit în industria vopselelor ; ceruză . Alb de zinc = oxid de zinc ( folosit în vopsitorie ) . Alb de titan = bioxid de titan . IV. S . m . Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă ( I 1 ) cu prolificitate și precocitate ridicate ...

 

ALBI

... ALBÍ , albesc , vb . IV . 1. Refl . , intranz . și tranz . A deveni sau a face să devină ( mai ) alb

 

ALBEI

... ALBÉI s . m . Specie de iarbă albicioasă , cu fire tari și cu spic ramificat . - Alb

 

ALBII

ALBIÍ , pers . 3 albiește , vb . IV. Refl . ( Rar ) A lua forma unei

 

ALBIȘOR

... ALBIȘÓR , - OÁRĂ , albișori , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . Diminutiv al lui alb ; albior . II. S . m . și f . ( Iht . ) Obleț . III. S . m . 1. Nume dat unor bureți comestibili . 2. ( Pop . ; la pl . ) Bani de argint . IV ...

 

ALBEȚ

... ALBÉȚ , - EÁȚĂ , albeți , - e , adj . , s . n . ( Reg . ) 1. Adj . Albineț . 2. S . n . Alburn . - Alb

 

ALBĂSTREL

ALBĂSTRÉL , - EÁ , - EÁ , - ÍCĂ , albăstrei , - ele , adj . , s . f . 1. Adj . Diminutiv a lui albastru . 2. S . f . Plantă erbacee cu flori albastre ; albăstriță ( Centaurea cyanus ) . - Albastru + suf . -

 

ALBĂSTRI

ALBĂSTRÍ , albăstresc , vb . IV . 1. Tranz . A da unui obiect o culoare ( mai ) albastră ; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală . 2. Intranz . și refl . Fig . A căpăta , a avea sau a răspândi o lucire

 

ALBĂSTRIME

ALBĂSTRÍME , albăstrimi , ( 2 ) s . f . 1. Calitatea de a fi albastru ; culoare albastră . 2. Întindere de culoare albastră ; spațiu albastru . 3. ( Înv . , peior . ) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește ; p . ext . ciocoime . - Albastru + suf . -

 

ALBĂSTRIOR

ALBĂSTRIÓR , - OÁRĂ , albăstriori , - oare , adj . Diminutiv a lui albastru ; albastru - deschis . [ Pr . : - tri - or ] - Albastru + suf . -

 

ALBĂSTRIRE

ALBĂSTRÍRE , albăstriri , s . f . Acțiunea de a ( se ) albăstri . V.

 

   Următoarele >>>