Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALB (CULOARE)

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 138 pentru ALB (CULOARE).

ALB

ALB , - Ă , albi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Care are culoarea zăpezii , a laptelui ; ( despre culori ) ca zăpada , ca laptele . 2. Incolor , transparent ... n . 1. Culoare obținută prin suprapunerea luminii zilei ; culoarea descrisă mai sus . 2. Obiect , substanță etc . de culoare albă ( I 1 ) . ( Pop . ) Albul ochiului = sclerotică . Alb de plumb = carbonat bazic de plumb , folosit în industria vopselelor ; ceruză . Alb de zinc = oxid de zinc ( folosit în vopsitorie ) . Alb de titan = bioxid de titan . IV. S . m . Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă ( I 1 ) cu prolificitate și precocitate ridicate ...

 

ALBĂSTRIME

ALBĂSTRÍME , albăstrimi , ( 2 ) s . f . 1. Calitatea de a fi albastru ; culoare albastră . 2. Întindere de culoare albastră ; spațiu albastru . 3. ( Înv . , peior . ) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește ; p . ext . ciocoime . - Albastru + suf . -

 

ALBĂSTRI

ALBĂSTRÍ , albăstresc , vb . IV . 1. Tranz . A da unui obiect o culoare ( mai ) albastră ; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală . 2. Intranz . și refl . Fig . A căpăta , a avea sau a răspândi o lucire

 

ALBĂSTREALĂ

ALBĂSTREÁLĂ s . f . 1. Albastru , albăstrime . 2. Substanță de culoare albastră - indigo , care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte . - Albăstri + suf . -

 

PLĂVIȚ

PLĂVÍȚ , - Ă , plăviți , - e , adj . 1. ( Despre părul sau lâna animalelor ) De culoare albă - gălbuie sau albă - cenușie ; ( despre animale ) care are părul sau lâna de culoare albă - gălbuie sau albă - argintie . 2. ( Pop . ; despre oameni ) Cu pielea albă și cu părul blond ; ( despre părul oamenilor ) blond ; plăviu . 3. ( Reg . ; în sintagma ) Viță plăviță = varietate de viță de vie cu bobul foarte deschis la culoare . - Plav ( reg . , despre boi , " care are părul de culoare ( albă - ) gălbuie " < sl . ) + suf . -

 

PLĂVAI

PLĂVÁI , - ÁIE , plăvăi , adj . 1. ( Pop . ; despre animale , mai ales despre oi ) Care are părul sau lâna de culoare albă - gălbuie sau albă - cenușie ; ( despre părul sau lâna animalelor ) de culoare albă - gălbuie sau albă - cenușie . 2. ( În sintagma ) Poamă plăvaie ( și substantivat , f . ) = varietate de struguri cu boaba albă - verzuie și rotundă . - Plav ( reg . , despre boi , " care are părul de culoare ( albă - ) gălbuie " < sl . ) + suf . -

 

ALBEAȚĂ

... ALBEÁȚĂ s . f . 1. Calitatea de a fi alb ; culoare albă ; ( rar ) albime . 2. Leucom ; ( impr . ) cataractă ( 2 ) . [ Var . : albéțe s . f . ] - Alb

 

CODALB

... părul blond ; bălai . II. S . m . Pasăre răpitoare de zi de talie mare , cu coada albă ( Halia�tus albicilla ) . [ Var . : ( reg . ) cudálb , - ă , adj . ] - Coadă + alb

 

NĂSUT

NĂSÚT , - Ă , năsuți , - te , adj . ( Reg . ) 1. Năsos . 2. ( Despre oi ) De culoare neagră cu o pată albă pe bot sau de culoare albă cu o pată neagră pe

 

PLĂVAN

... PLĂVÁN , - Ă , plăvani , - e , adj . ( Pop . ; despre boi și vaci ) Cu părul alb - gălbui sau alb

 

ALBEALĂ

ALBEÁLĂ , albeli , ( 2 ) s . f . ( Pop . ) 1. Faptul de a ( se ) albi . 2. ( La pl . ) Cosmetice de culoare albă . - Albi + suf . -

 

   Următoarele >>>