Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANCORA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ANCORA.
ÎNCĂLȚÁRE , încălțări , ( 2 ) s . f . 1. Încălțat ^1 . 2. ( Înv . și reg . ; la pl . ) Încălțăminte . 3. Spec . ( Mar . ) Afundarea ancorei în mâlul de pe fundul
AFURCÁ , afúrc , vb . I . Tranz . A ancora o navă cu ajutorul a două ancore , având lanțurile cu lungime egală și fixate într - un punct cu o
ANCORĂ , ancore , s . f . 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare , care se coboară cu un lanț , o frânghie sau o parâmă de ...
... ANCORATÓR , - OÁRE , - OÁRE , s . n . Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei ( 1 ) . - Ancoră
BOȚ ^2 , boțuri , s . n . Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore . BOȚ ^1 , boțuri , s . n . Cocoloș . - Et .
DERAPÁRE , derapări , s . f . 1. Faptul de a derapa . 2. Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului , valurilor etc . care acționează asupra navei . 3. Deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea
FILÁ , filez , vb . I . 1. Tranz . A răsuci fibrele dintr - un material textil ( bumbac , cânepă etc . ) pentru a - l transforma în fire ; a toarce . 2. Tranz . A răsfira în mână , încet și una câte una , cărțile de joc ( astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus ) . 3. Tranz . A tăia într - un anumit fel șuvițe dintr - un păr prea des . 4. Tranz . A desfășura încetul cu încetul lanțul ancorei , o parâmă etc . ( în momentul acostării sau plecării navei ) . 5. Intranz . ( Despre lămpi cu fitil ) A arde rău , pâlpâind și scoțând fum . 6. Tranz . A urmări în mod discret pe cineva ( fără ca cel urmărit să
FORPÍC , forpice , s . f . Compartiment etanș la prora unei nave destinat să limiteze invadarea apei și în care se păstrează lanțul ancorei , vopsele , odgoane ,
FUS ^2 , fusuri , s . n . ( În industria pielăriei ) Unitate de măsură pentru piele , egală cu 929 cm^2 ; bucată de piele având această suprafață . [ Pl . și : fuse ] FUS ^1 , ( I ) fuse , ( II ) fusuri , s . n . I. 1. Unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors , având forma unui bețișor lung și subțire , îngroșat la mijloc , cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într - o rotiță . 2. Organ al mașinilor de tors , cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul . II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut , de depănat etc . care seamănă la formă cu fusul ^1 ( I 1 ) . 2. Nume dat unor părți de mașini , de instalații etc . care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie . 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf , fară crengi . 4. Parte a unei coloane de arhitectură , cuprinsă între bază și capitel . 5. Corpul drept al ancorei , fără brațe și fară inel . 6. ( În sintagmele ) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun . Fus orar = fiecare dintre cele ...
GRÚIE , gruie , s . f . 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei ( bărci , ancore , scări de bord etc . ) . 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator , pentru înregistrarea unor imagini în