Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BINEFACERE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru BINEFACERE.

BOLNIȚĂ

... BÓLNIȚĂ , bolnițe , s . f . ( Înv . ) Spital ( pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere

 

BUNĂTATE

... de a fi bun , înclinarea de a face bine ; p . ext . îndurare , milă , blândețe ; bunețe . 2. Bunăvoință , amabilitate . 3. Faptă bună , binefacere . 4. Gust bun , plăcut . II. ( Concr . ) 1. ( La pl . ) Mâncare sau băutură ( foarte ) bună . 2. ( Mai ales la pl . ) Lucru de calitate ( foarte ) bună . 3 ...

 

DAR

... semn de prietenie sau ca ajutor etc . ; cadou . 2. ( Bis . ) Prinos , ofrandă . II. 1. Însușire ( cu care se naște cineva ) ; aptitudine , vocație , talent . 2. Avantaj , binefacere . 3. ( În concepția creștină ) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului ; milă , har divin . DAR ^1 conj . , adv . A. Conj . I. ( Leagă propoziții ...

 

FILANTROPIE

... FILANTROPÍE s . f . Acțiune de binefacere

 

MILĂ

... A. MÍLĂ^1 , mile , s . f . 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva ; compătimire ; îndurare ; milostenie . 2. Ajutor , binefacere

 

MILOSTENIE

... MILOSTÉNIE , milostenii , s . f . 1. Binefacere

 

MILOSTIVIRE

... MILOSTIVÍRE , milostiviri , s . f . Faptul de a se milostivi . 1. Milă ^1 , compătimire , îndurare ; înduioșare , bunăvoință . 2. Binefacere

 

PANTAHUZĂ

... s . f . ( Astăzi fam . și depr . ) Listă de subscripție cu care se strâng bani pentru clădirea sau pentru repararea unei biserici , pentru o operă de binefacere

 

POMANĂ

... POMÁNĂ , pomeni , s . f . 1. Dar , danie , ofrandă făcute cuiva și servind , potrivit credinței creștine , la iertarea păcatelor , la mântuirea sufletului ; milostenie , binefacere . 2. ( În ritualul creștin ) Praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc ( săracilor ) diverse obiecte ...

 

RECUNOȘTINȚĂ

RECUNOȘTÍNȚĂ , recunoștințe , s . f . Obligație morală pe care cineva o are față de cel care i - a făcut un bine ; recunoaștere a unei binefaceri primite ; gratitudine . - Recunoaște + suf . - ință ( după fr .