Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESFIGURAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru DESFIGURAT.
DESFIGURÁ , desfigurez , vb . I . Tranz . A strica fața , forma , înfățișarea firească a cuiva , urâțind - o ; a poci , a sluți . - După fr .
... DESFIGURÁRE , desfigurări , s . f . Faptul de a desfigura ; urâțire , pocire , sluțire . - V. desfigura
... ȘOIMĂRÍ , șoimăresc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) A desfigura
... A tăia , a amputa ( o parte a corpului ) , a schilodi ; p . ext . a sluți , a desfigura
MUTILÁT , - Ă , mutilați , - te , adj . Ciuntit , schilodit ; p . ext . desfigurat . - V.
... sau forma ; a ( se ) urâți , a ( se ) strâmba , a ( se ) schimonosi . 2. Tranz . ( În credințele populare ) A desfigura
POCÍT , - Ă , pociți , - te , adj . 1. ( Despre ființe ; adesea substantivat ) Diform , slut , desfigurat ; ( despre lucruri ) deformat , stâlcit , caraghios ; bizar . 2. ( În credințele populare ) Nefast , funest ; p . ext . supărător , rău , cu
POCITÁNIE , pocitanii , s . f . Ființă diformă , slută , hidoasă , desfigurată ; pocitură , sluțenie ,
SLUȚÍ , sluțesc , vb . IV . Tranz . A face să devină schilod , inform , desfigurat ; a mutila ; a