Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EVIDENT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru EVIDENT.
... EVIDÉNȚĂ , evidențe , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi evident , caracterul a ceea ce este evident ; certitudine . 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr - un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor , fenomenelor , lucrurilor , bunurilor , persoanelor etc ...
... PEREMPTÓRIU , - IE , peremptorii , adj . ( Livr . ) Care nu poate fi tăgăduit , combătut cu nimic ( atât este de evident ) ; vădit , evident
... ÎNVEDERÁ , învederez , vb . I . Tranz . și refl . ( Livr . ) A ( se ) face vizibil , clar , evident
... ÎNVEDERÁT , - Ă , învederați , - te , adj . ( Și adverbial ) Care se poate vedea sau înțelege bine ; vizibil , evident
... AXIÓMĂ , axiome , s . f . 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație , fiind evident
... lumină ) care împrăștie o lumină limpede , strălucitoare . 2. ( Despre sunete sau voce ) Care răsună distinct , precis . 3. ( Despre gânduri , idei , cuvinte etc . ) Ușor de înțeles ; evident
... CONTURÁT , - Ă , conturați , - te , adj . Cu contururi precise ; fig . clar , precis , evident
DEMATERIALIZÁT , - Ă , dematerializați , - te , adj . Care a pierdut caracterele evidente ale materiei . [ Pr . : - ri - a - ] - V.
... DISCREPÁNT , - Ă , discrepanți , - te , adj . Care arată o nepotrivire flagrantă , un dezacord evident
... distincți , - te , adj . 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare ; deosebit , diferit . 2. ( Adesea adverbial ) Clar , evident